Alunul si rolul sau in sanatate

Alunul (Corylus avellana) este un arbust salbatic, melifer, originar din Europa si Asia. Este cunoscut si sub numele de alun-de-padure si face parte din familia Betulaceae. Arbustul ajunge la inaltimea de 5 m si este intalnit prin cranguri si paduri situate la altitudini de pana la 1700 m.

De la alun se recolteaza fructele sale deosebite, dar si frunzele, scoarta de pe ramurile tinere, matisorii si radacinile, care contin tanin si flavonoide si au proprietati antisudorifice, astrigente, antifebrile, vasoconstrictoare, antihemoragice si depurative.

Aluna este un fruct oleaginos care contine: apa, materii azotate, materii grase, celuloza, vitamina A, vitamina B, magneziu, fosfor, calciu, clor, sulf, potasiu, cupru, fier.

Importanta alunului

Alunele sunt foarte apreciate ca aliment, ele fiind mult mai digerabile decat nucile, au proprietati nutritive si energetice.

Prin presarea alunelor se obtine un ulei de gatit foarte bun.

Crapaturi ale sanilor – La mamele care alapteaza crapaturile sanilor se trateaza cu ulei de alune.

Tenia – Cel mai bun leac pentru tenie este uleiul de alune, se ia cate o lingurita de ulei in fiecare dimineata, pe stomacul gol. De asemenea, se poate manaca si fructul ca atare, avand proprietati la fel de bune.

Anemia – Se recomanda alunele deoarece contin un principiu care mareste tensiunea sanguina.

Febra – Se recomanda decoctul de coaja de radacina de alun: 30 g la 1 l de apa, se fierbe timp de 15 minute. Are proprietati antifebrile si astringente.

Hemoragii, varice, flebita – Se recomanda infunzia de frunze de alun realizata astfel: se pun 20 g de frunze uscate la 1 l de apa fierbinte, se lasa timp de 8 ore, apoi se strecoara si se bea una sau doua cani zilnic. Are efect pozitiv asupra tonusului vaselor de sange si elasticitatii lor.

Afectiuni ale bilei, ficatului si ale sistemului circulator – Se utilizeaza infuzia de frunze si scoarta de ramurele de alun.

Varice, edem al gambelor – Se trateaza cu infuzia de frunze de alun: se pun 25 g frunze la 1 l de apa fierbinte, se lasa la macerat timp de 2 ore. Se beau 2 cani de ceai zilnic. Frunzele de alun au proprietati vasoconstrictoare si tonifiante venoase.

Epilepsie – Esenta de alun este antiepileptica.

Obezitatea – Un bun remediu este decoctul de matisori care se prepara din 50 g planta la 1 l de apa, se bea zilnic cate o cana dupa fiecare masa.

Dureri hemoroidale, litiaza urinara, colici nefritice – Este indicat ceaiul din coaja de ramuri de alun, care se prepara astfel: se pun 25 g coaja maruntita la 1 l de apa fierbinte, se lasa timp de 15-20 minute, se strecoara si se bea rece cate o ceasca de ceai zilnic.

Ulcerul varicos – Se aplica extern urmatorul decoct: se pun 30 g de coaja de ramuri de alun la 1 l de apa fierbinte, se fierbe timp de 15 minute si se adauga 0,5 l alcool de 40º, apoi se raceste si se aplica sub forma de comprese locale. De asemenea ceaiul de coaja de alun are rol cicratizant al ulcerelor varicoase, el se aplica extern, pe zona afectata. Decoctul realizat din 50 g coaja de ramuri sau radacina de alun la 1 l amestec vin si apa, in cantitati egale, este indicat pentru spalarea leziunilor aparute la ulcerul varicos.

Cearcanele – Se aplica comprese cu infuzie din 20 g frunze de alun la 1 l de apa fierbinte.

Edem al pleoapelor – Se trateaza cu infuzia realizata astfel: 20 g frunze de alun la 1 l de apa, se lasa timp de 10 ore, apoi se filtreaza si se aplica sub forma de comprese pe pleoape.

Ranile – Se vindeca cu infuzia din 25 g frunze de alun la 1 l de apa, se utilizeaza pentru spalarea ranilor.

In popor se spune ca alunul vindeca muscatura de sarpe. De asemenea, taranii il indragesc deoarece cu nuiaua de alun tinuta in mana ei gasesc locul cu multa apa, unde ar putea sapa o fantana.

Cele mai cunoscute soiuri de alun romanesti din tara noastra sunt Valcea 22, Cozia si Romavel, iar dintre cele straine care se cultiva la noi cele mai bine merg Ennis si Fonda gentille delle Langhe. Statiunea experimentala de la Ramnicu Valcea este renumita pentru aceste soiuri.