Bama (Abelmoschus esculentus), sparanghelul saracilor

0
535
Bama (Abelmoschus esculentus), sparanghelul saracilor

Bama este o planta de origine tropicala, care se cultiva in regiunile calde ale globului, chiar si in multe zone din Europa, ea fiind originara din Africa. Este cunoscuta si cu numele popular de bamie sau ocra si are denumirea stiintifica de Abelmoschus esculentus. Face parte din familia Malvaceae, iar numele de bama se refera la florile sale galbene si mari, asemanatoare cu cele de hibiscus, sau de nalba.

Fructele sunt ca niste capsule piramidale sau pastai verzi, cu multe nervuri distribuite pe toata lungimea lor, numite ,,sparanghelul saracilor” de catre locuitorii Insulelor Antille. Fructele sunt recoltate cand ajung la maturitate si sunt coapte si consumate drept leguma. Nu trebuie culese in momentul in care sunt foarte bine coapte deoarece consistenta lor este mai tare.

Planta are inaltimea de 2,5 m si se inmulteste prin seminte. Pentru a se produce germinarea semintelor, acestea nu trebuie sa fie mai vechi de un an. Se poate opta si pe achizitionarea de rasaduri, este bine sa fie alese acelea care au frunzele verzi si sanatoase si nu sunt foarte mari. Plantarea se face in lunile de primavara, cand temperatura aerului este mai mare de 14 grade Celsius. Planta se dezvolta in orice tip de sol, dar prefera mai mult pe cel bine drenat, bine fertilizat si locurile insorite.

Fructele de bama sunt gustoase dar in acelasi timp bogate in minerale si vitamine. Au putine grasimi si colesterol, sunt bune in dietele pentru scaderea in greutate. Contin fosfor, magneziu, potasiu, calciu, mangan, niacina, proteine si fibre, acid folic, vitamina A, K, C si B6. Datorita continutului de mucilagi din compozitia lor au proprietati expectorante si emoliente excelente. De aceea se folosesc in tratamentul unor afectiuni ale gatului, raceala, tuse, angina pectorala. Frunzele de bama au si ele efect benefic in tratamentul tusei si racelii. Sunt folosite sub forma de macerat (se lasa timp de 8 ore sa stea in apa) si pentru gargara.

Citește și:  Alunul de padure (Corylus avellana) – Uleiul vegetal de alune

bama

Radacina de bama si frunzele acesteia sunt utilizate pentru uz extern, in tratamentul infectiilor cu stafilococi.

Datorita continutului de antioxidanti flavonoizi (luteina, beta-caroten) si vitamina A bamele sunt un bun remediu pentru problemele de ochi si piele.

In Costa Rica sunt apreciate foarte mult semintele de bama, ele sunt prajite si macinate, apoi folosite la prepararea unui surogat de cafea. De asemenea semintele sunt utilizate in industria parfumurilor.

In gastronomie fructele sunt consumate ca orice leguma, crude sau fierte, murate in saramura, prajite ca sparanghelul, fierte cu rosii si ardei, sunt foarte gustoase, au gust dulceag placut, o combinatie intre vinete si sparanghel, si datorita substantelor mucilaginoase sunt utile in realizarea sosurilor pentru diferite preparate pe baza de carne sau la ingrosarea supei. Pot fi asociate cu alte legume, mai ales cu ceapa, rosii, ardei si condimentate cu oregano, coriandru, un strop de otet sau lamaie.

Frunzele sunt utilizate la obtinerea fibrelor liberiene (care se extrag din tulpina sau liberul plantei) la fel ca cele de in si canepa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.