Berea este o bautura universala, probabil cea mai mai veche dintre toate cele fabricate de om si cea mai vanduta (dintre cele alcoolizate), in intreaga lume. Nu se stie exact cand a fost preparata pentru prima data, dar este clar ca descoperirea ei se datoreaza intamplarii. Se presupune ca o recolta de orz, destinata pregatirii painii, peste care a venit ploaia, expusa la soare, a fermentat. In Mesopotamia, o astfel de bautura exista inca din mileniile V-IV i.Hr., era numita “sikaru” (“paine lichida”)si statea la baza alimentatiei cotidiene.
In afara de calitatile nutritive, berea era folosita si pentru proprietatile curative, avand efecte in tratarea migrenelor si a diverselor infectii. Femeile o utilizau pentru infrumusetarea pielii. In Caldeea (teritoriul de astazi al Irakului si Kuweitului) si Asiria (in prezent, Liban, Israel, Siria), in neolitic, berea era moneda de schimb. In mileniul intai i.Hr., berea a patruns si in bazinul mediteraneean, in Grecia, in Peninsula Iberica si in tot Imperiul Roman (unde era, totusi, devansata, in preferintele consumatorilor, de vin, mai ales in regiunile sudice, unde cultura vitei de vie era infloritoare).
In Evul Mediu, in spatiul european, s-a trecut treptat de la prepararea berii in gospodarie, la fabricarea ei pentru micile braserii din sate si orase. Pe de alta parte, in manastiri, se producea bere pentru nevoile comunitatii, calugarii incepand sa foloseasca si meiul, ca materie prima, pentru aroma specifica a acestei bauturi (inlocuind gentiana, coriandrul, lavanda sau alte ierburi aromatice), pentru un gust mai bun si care asigura si posibilitatea conservarii pentru un timp mai indelungat.
Interesul pentru fabricarea berii in incinta manastirilor se explica si prin faptul ca acestea erau amplasatae, de cele mai multe ori, in locuri aride, iar calugarii, prin munca si efortul personal, trebuiau sa isi asigure un minimum de venit pentru traiul cotidian. In plus, berea substituia, cu succes, apa pentru baut, de multe ori nepotabila.
Asa se face ca, de exemplu, la o scoala din Anglia, in secolul al XVII-lea, ratia zilnica de bere pentru un elev era de doua sticle, iar intr-o tipografie, fiecare muncitor consuma aproximativ sase halbe, pana la sfarsitul programului de lucru. Un fapt interesant pentru aceasta epoca este si acela ca, mai ales femeile se ocupau de prepararea berii, pe care o pastrau in butoaie mari, din lemn. In 1516, in Bavaria (Germania), s-a dat o lege referitoare la puritatea berii, valabila si in zilele noastre, potrivit careia, in fabricarea bauturii, era obligatoriu sa se foloseasca doar orz, apa si hamei.
Abia pe la jumatatea secolului al XIX-lea s-au produs schimbari importante in procesul tehnologic al obtinerii berii, gratie dezvoltarii industriei sticlariei (pentru imbuteliere), a aparatelor de filtrare a bauturii si al posibilitatii de conservare la temperaturi scazute. In aceeasi epoca, descoperirile referitoare la microorganisme au permis o imbunatatire a procesului de fermentatie alcoolica, in conditii sanitare mai bune.
In Franta, Louis Pasteur, celebru om de stiinta in domeniul microbiologiei, este cel care vine in ajutorul berarilor prin procedeul pasteurizarii (menit sa distruga flora patogena din produsele alimentare, prin cresterea temperaturii). Daca, in mod traditional, fermentarea se facea la temperaturi cuprinse intre 15 si 20 de grade Celsius, cehii din orasul Pilsen au inventat o bere fermentata la temperaturi scazute (7-12 grade), cu o culoare aurie deosebita si foarte limpede.
In prezent, este una dintre cele mai cunoscute marci de bere, desi, la inceputuri, cu peste 200 de ani in urma, gustul bauturii era intr-atat de dezgustator incat oficialitatile au interzis comercializarea ei. Patronul, un neamt din Bavaria, nu a vrut sa renunte la afacere, a schimbat, in mare parte, materia prima, a folosit malt, hamei, drojdie nemteasca, apa de izvor si a schimbat radical produsul finit.
Astazi, exista nenumarate marci de bere, dar, in principal, clasificarile se fac in functie de culoare (bere blonda, neagra fitrata/nefiltrata, bere bruna) si de fermentatie.
Europa este cea mai mare producatoare de bere, cu peste 300 de milioane de hectolitri pe an, adica mai mult de 25% din productia mondiala, care se ridica la aproximativ 1500 milioane de hectolitri. China se afla, de asemenea, in fruntea clasamentului, cu o productie anuala de peste 40 milioane de tone (20% din productia mondiala). In privinta consumului, pe primele locuri se situeaza Germania, Cehia, Austria, Belgia, Olanda, Danemarca etc.
Cateva avantaje ale consumului de bere
Daca nu este consumata in exces, deoarece este o bautura alcoolica, berea aduce, pe langa gustul special, si unele beneficii pentru sanatate, dupa cum spun cei care au monitorizat efectele acesteia:
Medicii olandezi, ca si cei de la Universitatea Harvard, au demonstrat ca un consum moderat de bere tine tensiunea arteriala in limite normale;
Cercetatori de la Universitatea din Montreal au aratat ca doua pahare de bere pe zi diminueaza stresul;
Un pahar de bere pe zi, din cand in cand, scade riscul producerii unui infarct, in comparatie cu persoanele care nu consuma deloc;
Berea impiedica formarea cheagurilor de sange;
Consumatorii de bere sufera rareori de diabet zaharat;
Berea stimuleaza memoria si scade riscul imbolnavirii de Alzheimer;
Previne osteoporoza;
Combate diareea;
Medicii finlandezi, pe baza unor statistici, au aratat ca magneziul continut de o jumatate de litru de bere, diminueaza cu 50% riscul blocajului renal;
Berea calda, in combinatie cu doua-trei lingurite de miere, calmeaza durerile reumatice si stimuleaza sistemul imunitar;
Berea (inclusiv cea fara alcool) remediaza carenta de acid folic (o vitamina din complexul B);
Un litru de bere pe saptamana impiedica dezvoltarea bacteriilor nocive din stomac;
Anumite vitamine si minerale din bere regenereaza pielea si dau stralucire parului.
, in intreaga lume.){kind=link}