Hamamelis este arbore inalt de 5 m originar din America de Nord, dar cultivat si in Europa. Are denumirea stiintifica de Hamamelis virgiana si face parte din familia Hamamelodaceae. De la acest arbore frunzele si scoarta erau folosite inca de pe vremea vechilor amerindieni ca remediu naturist. Arborele este cunoscut si cu numele de nucul fermecat pentru ca infloreste in timpul lunilor de iarna, ceea ce nu se intampla cu alte plante, astfel el fiind considerat un element magic, foarte special.
Ca aspect general, arborele hamamelis are frunzele verzi vara sau maronii-galbui toamna, lungi de 15 cm si late de 10 cm, cu petiol lung, cu marginile crestate si varful ascutit. Florile sunt adunate in grupuri axiale si au culoarea galbena. Fructele se prezinta sub forma unor capsule lemnoase cu lungimea de 1-1,4 cm, care adapostesc 1-2 seminte. Arborele infloreste toamna tarziu sau iarna si este folosit uneori in scop ornamental in parcuri si gradini.
Aplicatiile sale terapeutice principale se gasesc in homeopatie datorita continutului de taninuri, colina, amamelina, acid galic, substante saponine, glicozide flavonice si altele. Acestea fac ca frunzele si scoarta sa aiba proprietati hemostatice, antioxidante, tonice, vindecatoare, antibiotice, antiinflamatoare si astringente.
Gustul lor este amar, picant, putin dulceag si astringent. Produsele din hamamelis sunt foarte bine tolerate chiar si de pielea mai sensibila sau iritata. Ele sunt folosite in tratamentul hemoroizilor, la vindecarea mucoaselor si reducerea inflamatiilor de la nivelul pielii.
Frunzele si scoarta arborelui sunt folosite in pentru uz intern impotriva varicelor, tratamentul diareei, iar pentru uz extern au rol important in cicatrizarea ranilor deoarece ajuta la cresterea celulelor epiteliale si deci grabesc procesul de vindecare. Astazi din partile arborelui se fac produse farmaceutice care sunt recomandate pentru afectiunile dermatologice, in tratamentul inflamatiilor cutanate, ranilor si eczemelor datorita efectului lor vindecator, hemostatic, antiinflamatoric si astringent.
Uleiul volatil (obtinut din frunzele proaspete sau partial uscate si ramurile arborelui prin distilare cu aburi) este folosit in obtinerea produselor cosmetice si in homeopatie in tratamentul pielii, al ranilor, eczemelor, inflamatiilor, psoriazusului, acneei, etc.
Extractul din frunze de hamamelis diluat intr-o mica cantitate de apa este indicat in vindecarea afectiunilor cavitatii bucale (inflamatii ale gingiilor sau gingivita), el fiind folosit sub forma de gargara si apa de gura, fara a inghiti.
Extractul se prepara astfel: doua linguri de planta se adauga la o cana de apa, amestecul se fierbe timp de 10 minute, se filtreaza si se foloseste sub forma de comprese reci pentru uz extern sau sub forma de gargara (se poate dilua cu putina apa). Are efect la fel de bun ca si ceaiul din frunze in calmarea a durerilor de gat si vindecarea unor afectiuni respiratorii.
Infuzia din frunze de hamamelis poate fi folosita pentru tratamentul pielii, este emolienta pentru pielea uscata sau crapata, ajuta in vindecarea iritatiilor de la nivelul tegumentului. Se pune o lingurita de frunze uscate la o cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat timp de 15 minute, se filtreaza si infuzia este gata. La fel si ramurerele de hamamelis daca sunt fierte in apa se obtine o infuzie cu proprietati deosebite pentru vindecarea ranilor, aceasta avand efect bun in oprirea sangerarii.
Medicii recunosc si proprietatile antibiotice ale acestui arbore care ajuta in cazul infectiilor. De asemenea, hamamelis este indicat in tulburarile de menopauza, in normalizarea ciclului mentral, in tratamentul hemoroizilor si chisturilor ovariene.
Orice tratament se face doar la recomandarea unui medic si nu este indicat femeilor insarcinate.
