Matraguna (Atropa belladonna) sau planta vrajitoarelor

0
8737

Matraguna (Atropa belladonna)Matraguna este o planta perena cunoscuta si cu numele popular de belladonna, tilidonie, imparateasa, ciresul-salbatic, doamna-codrului sau cireasa-lupului. Face parte din familia Solanaceae sau Solanacee si are denumirea stiintifica de Atropa belladonna. Numele plantei vine de la cuvintele italiene ,,bella” (frumoasa) si ,,donna” (femeie), si se refera la ochii mari si negri care erau considerati un simbol al frumusetii cu multi ani in urma. De asemenea numele de ,,Atropa” vine de la zeita Atropos din mitologia antica romana. Cuvantul ,,atropos” insemna teribil si nemilos si face referire la puterea acesteia de a taia firul vietii.

Aceasta planta erbacee creste in Europa, America de Nord si Asia de Vest. Apare mai ales in padurile de foioase din zonele montane, foarte frecvent poate fi observata in Muntii Carpati si in Caucaz. De asemenea este prezenta in Muntii Alpi la altitudini de pana la 1700 m. Poate creste inalta de pana la 1,5 m, are tulpina ramificata cu frunzele alungite, eliptice si ovale, de un verde-inchis, iar florile in forma de clopot in nuante de culoari maronii-violet, au lungimea de 2-3,3 cm si latimea de 1,2-2 cm, se dezvolta dintr-un caliciu verde. Fructele sunt rotunde, asemanatoare unor cirese, suculente si de culoare neagra lucioasa, cresc dintr-un caliciu cu cinci colturi. Perioada de inflorire este in prima luna de vara, polenizarea este realizata de insecte. Prefera locurile umbroase si solurile calcaroase. Inmultirea plantei se face prin rizomi in lunile de primavara. Desigur inmultirea se poate realiza si prin seminte insa rezultatele nu sunt intotdeauna bune avand in vedere faptul ca doar 60% din seminte sunt viabile.

Matraguna (Atropa belladonna), FructeleIn scop terapeutic de la matraguna se folosesc frunzele si radacina. Frunzele se culeg cu mana in perioada de inflorire, in luna iunie (pentru ca au o cantitate mare si concentrata de alcaloizi) si se pun la uscat in loc uscat si ferit de razele soarelui, au colorit verde-brun sau verde-inchis si miros caracteristic, ca de narcotice. Radacina plantei se scoate din pamant toamna, se curata si se spala, se taie in bucati de 10 cm si se pune la uscat intr-un loc bine aerisit, curat si la umbra.

Preparatele din frunzele si radacina plantei sunt folosite in medicina pentru tratamentul afectiunilor antispastice, pentru ulcere duodenale si gastrice, pancreatita, gastrita cronica hiperacida, colecistita, astm, colita cronica dureroasa. Medicamentele realizate din aceasta planta au efect analgezic si ajuta la ameliorarea simptomelor ulcerelor stomacale, gastritei cu aciditate ridicata, a spasmelor tractului gastro-intestinal, ca antidot pentru intoxicatii cu ciuperci, in cazuri de astm, pietre la rinichi si vezica biliara. Radacina de matraguna ajuta in tratamentul bolii Parkinson, iar pulberea din frunze este folosita in tratamentul astmului. Tinctura de matraguna este un bun remediu pentru afectiunile tractului gastro-intestinal. Doza trebuie stabilita intotdeauna de un medic specialist, nu trebuie sa depaseasca 5-10 picaturi, administrate de 2-3 ori pe zi. Sucul acestei plante a fost folosit in productia de medicamente oftalmologice, atropina numita si atropa inca se mai foloseste si azi in acest scop datorita efectului ei. Acest element activ numit atropina a fost descoperit de chimistul Maine in anul 1833.

In Maroc se prepara un ceai din fructe de Belladonna care are efect afrodisiac pentru barbati. De asemenea se spune ca o doza mica din aceasta planta ajuta la cresterea memoriei, stimularea creierului. Radacina plantei era folosita in sec al XIX-lea in medicina in preparate pentru tratamnetul tusei convulsive, bolilor de nervi, epilepsiei, colicilor renale, icterului, bolilor esofagului, gatului, tractului urinar si respirator. Astazi planta se foloseste mai ales in preparatele homeopatice.

Cu multi ani in urma, in Evul Mediu, matraguna era considerata ,,planta vrajitoarelor”, ea era cunoscuta drept planta otravitoare periculoasa si ca ar contine elemente toxice ce ar putea face oamenii sa zboare. Exista o lucrare a lui G. Battista della Porta numita Magiae Naturalis in care scrie ca o persoana care foloseste elixirul din aceasta planta se transforma in pasare sau alt animal sacru. Efectele psihoactive ale fructelor de Belladonna si modul cum ele pot intoxica sunt descrise si in cartea lui Robert Anton Wilson numita ,,Unde stai acum”. De asemenea exista credinta ca planta era folosita de samani in ritualurile lor de a deveni oracoli, respirau vaporii toxici ai plantei si intrau intr-un fel de transa iar datorita acestei tamai sacre putea sa stabileasca contactul cu anumite zeitati si sa raspunda la intrebari. Exista si doua filme in care apare aceasta planta, cel de scurt metraj numit Belladonna in care sunt descrise efectele psihoactive ale plantei prin portretizarea ritualului de magie in care vajitoarele folosesc boabele de matraguna si respectiv filmul Atropa belladonna care prezinta o poveste aproape asemanatoare.

Faptul ca este o planta otravitoare este adevarat, consumul ei in cantitate mare poate da efecte secundare, delir, convulsii, blocaj respirator si astfel cauza moartea. Planta nu este recomandata persoanelor care sufera de tahicardie, fibrilatie, glaucom si este contraindicata femeilor care sunt insarcinate sau alapteaza. Primul semn de otravire sau intoxicatie cu matraguna este o stare de entuziasm, apoi apar dureri de cap ceea ce indica actiunea plantei in sfera psihometrica. Persoana intoxicata devine vesela, vorbeste si rade mult, apoi aceste simptome se transforma in frenezie, halucinatii vizuale, cosmaruri, lipsa capacitatii de a mai recunoaste mediul din jur, apare senzatia de sete exagerata, gura este uscata, pupilele sunt dilatate ceea ce arata clar otravirea. Uscaciunea in gat, senzatia de inclestare si imposibilitatea de inghitire sunt alte simptome clare. Este afectata vederea, ochii devin rosii, apar dificultati de mentinere a echilibrului, persoana pare turmentata, are dificultati de vorbire, de inchitire, respiratie si tuse spasmodica. Asupra creierului aceasta planta are efect de excitare, relaxare si apoi de slabiciune, creierul este afectat, reflexele sunt slabite si apoi paralizate. Toate partile plantei sunt toxice de aceea trebuie folosita numai la recomandarea medicului si in preparate homeopatice.

Exista doua varietati de planta: Atropa belladonna varianta belladonna care are fructele negre si florile rosii si Atropa belladonna varianta lutea care are fructele galbene si florile de asemenea galbene.

Inca din vremuri de demult aceasta planta a provocat teama, ea fiind considerata o planta folosita de vrajitoare, desi pana in prezent nu sunt cunoscute detalii privind utilizarea plantei in ritualurile magice de vrajitorie. Mai mult decat atat exista unele pareri ca aceasta planta ar fi responsabila chiar si de disparitia dinozaurilor, ca anumite specii de animale preistorice ar fi mancat vegetatia din jur printre care si Belladonna si s-ar fi otravit treptat. Totusi acest lucru nu a putut fi demonstrat si deci moartea dinozaurilor continua sa ramana un mister pentru toata lumea.

In Antichitate planta era folosita pentru efectul ei afrodisiac, psihoactiv, ca aditiv pentru bere, vin de palmier, in tratamentul unor boli cauzate de demoni sau fortele intunericului.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here