Pe baza studiilor facute de cercetatori asupra plantelor medicinale traditionale s-au descoperit produse dar si anumite substante complexe naturale in concentratii mai mici sau mai mari in aceste plante care au aplicatii in tratarea unor anumite afectiuni si boli.
Una dintre aceste plante este Calomfirul – o planta aromatica din Asia dar si din Europa continentala ale carei beneficii medicinale au fost demonstrate pe baza stiintifica de expertii in domeniu.
Calomfirul face parte din familia Asteraceae sau Compositae si are denumirea stiintifica de Tanacetum balsamita sau Tanacetum vulgare. Aceasta planta perena inalta de 1,5 m este cunoscuta inca din Evul Mediu si este numita si calapar sau caranfir. In Grecia si Roma Antica era folosita ca planta medicinala si culinara iar Biserica Catolica o folosea in ritualuri religioase la fel ca busuiocul la ortodocsi.
Prefera solurile afanate, cu umiditate medie si locurile insorite. Are frunzele alternante, ovoidale si verzi, iar florile sunt mici si rotunde, de culoare galbena. Planta se recolteaza in perioada infloririi, din luna iunie pana in septembrie. De la ea se folosesc partile aeriene si mai ales uleiul volatil.
Fiind o planta aromatica era folosita la parfumarea incaperilor, dar si in gastronomie la asezonarea mancarurilor, in salate si adaugarea unui plus de aroma la lichioruri si alte bauturi. Era la fel de mult intrebuintata ca si menta si rozmarinul.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca in fitoterapie planta poate fi folosita ca potential tratament impotriva herpesului. Se pare ca componentele sale sunt foarte importante deoarece au un puternic efect antioxidant.
Dupa cum se stie antioxidantii sunt renumiti ca ajuta in vindecarea ranilor, ceea ce face sa fie folositi cu succes in tratamentul unor leziuni sau eruptii la nivelul pielii: vezicule, rani, furuncule, herpes. Extractul de planta sau infuzia se aplica sub forma de cataplasme, comprese sau se face gargara (in cazuri de ulceratii la nivelul cavitatii bucale). Planta contine de asemenea ulei volatil, substante amare, carotenoide, flavone, cetone, oxizi, hidrocarburi, taninuri.
Cu ani in urma in terapia naturista planta era folosita sub forma de infuzie sau decoct si apreciata pentru ca ajuta in calmarea durerilor menstruale, in crizele hepatice, stimula digestia si avea rol antiinflamator.
De asemenea ajuta in cazuri de colita, nervozitate, hemoroizi si viermi intestinali. Creste pofta de mancare, are efect bun in tratarea reumatismului, in problemele vezicii biliare si eliminarea pietrelor la rinichi, in depresie, bronsita, tuse, isterie si tulburari dispeptice.
Intotdeauna planta trebuie utilizata in cantitati moderate, cu masura, deoarece are un gust amar si in exces poate fi toxica.
