Feniculul (Foeniculum vulgare var. azoricum) este o veche planta medicinala cunoscuta si sub denumirea de feniculul-bulbos, care provine din Europa de Sud si Asia de Vest. Aceasta planta perena face parte din familia Apiaceae si este mentionata pe vechi papirusuri si tablite de piatra ca fiind un ingredient folosit in prepararea parfumurilor si mai este si o mirodenie foarte apreciata.
Planta poate fi recunoscuta dupa tuberculul mare de aproximtiv 10 cm, care cantareste cca. 400 g si este alcatuit din mai multe frunze concrescute. Planta creste pana la inaltimea de 1,5 m, pe masura dezvoltarii sale frunzele inferioare ingrosate se suprapun una peste alta, formand o umflatura (bulbul) chiar deasupra solului.
Bulbul de fenicul este o leguma cu un continut foarte scazut de calorii, dar mare de fibre. Are proprietati nutritive si medicinale, un continut moderat de minerale si vitamine esentiale pentru sanatate. Frunzele de fenicul au vitamine, acid folic, piridoxina (vitamina B6), si alte elemente.
Vitaminele A si C care apar in aceasta leguma proaspata ajuta la intarirea organismului, la eliminarea radicalilor liberi. Potasiul din fenicul este important in scaderea tensiunii arteriale. De asemenea bulbul de fenicul contine cantitati mici de minerale – fier, cupru, calciu, zinc, mangan, seleniu si magneziu.
Cand se cumpara bulbi de fenicul din super-marketuri trebuie alese mai ales acelea care au o marime medie, deoarece bulbii prea mari au gustul mai putin intens. De asemenea este indicat sa fie alesi doar bulbii care nu sunt uscati, nu prezinta modificari de culoare in galben, nu au pete sau aspect cu fisuri. Pot fi pastrate in pungi la frigider timp de 5 zile, dupa aceasta perioada incep sa-si piarda din aroma.
Feniculul poate fi consumat fiert, aburit, sarat, adaugat in diferite mancaruri, in salate, supe, amestecat cu alte legume, utilizat la aromarea unor preparate din peste, carne de porc sau pasare, sau servit crud cu putina sare pentru gust.
Feniculul-dulce (Foeniculum vulgare var. dulce)
Este o planta medicinala aromatica, melifera care creste pe locurile uscate, fiind cultivata in special pentru proprietatile ei deosebite. Planta mai este numita si anason-dulce, este originara din zona mediteraneana si Asia de Vest si face parte din familia Apiaceae.
Tulpina plantei creste pana la inaltimea de 1,5-2 m, are frunzele filiforme, de culoare verde-inchis. Florile sunt mici si galbene si alcatuiesc inflorescente umbeliforme. Fructele plantei se prezinta sub forma unor diachene lungi de 1 cm, late de 3 mm, de culoare verde-galbui. Au miros aromatic, gust dulce-aromat, seamana foarte mult cu anasonul.
De la feniculul-dulce se foloseste atat radacina, cat si frunzele si fructele sale.
Radacina are proprietati diuretice, de aceea este folosita in cazul retinerii apei in organism, care determina urmatoarele afectiuni: umflarea picioarelor, ascita, umflarea gleznelor, pleurezie si altele. Se recomanda preparea unui sirop din radacina de fenicul dulce, din 100 g fenicul la 2 kg zahar.
Fructele de fenicul sunt recomandate in tratamentul bronsitei deoarece au proprietati expectorante. Prin presarea fructelor se extrage un ulei volatil, folosit la obtinerea esentei de fenicul. Acest ulei volatil este bogat in anetol, zaharuri, lipide, mucilagi.
Fructele contin saruri minerale, vitamine (A, B si C), feniculina si altele. De aceea sunt recomandate in combaterea constipatiei, cand stomacul este lenes, in eliminarea gazelor din tubul digestiv, in tratamentul unor afectiuni ale cailor urinare, datorita actiunii digestive, antibiotice si vermifuge.
Infuzia de fructe – Se realizeaza din 25 g fructe la 1 l apa si este recomandata (cate o ceasca de ceai dupa masa) in tratamentul abceselor, ranilor si ulcerelor, datorita proprietatilor antiseptice.
Tuse, guturai, astm – Pot fi tratate cu ajutorul infuziei de fructe de fenicul.
In doze prea mari fructele de fenicul devin toxice. Pentru singuranta pot fi cumparate de la Plafar ceaiuri gastrice si pectorale care au in compozitia lor fenicul-dulce.
Frunzele de fenicul pot fi folosite sub forma de cataplasme aplicate pe sani pentru ameliorarea durerilor in perioada cand acestia sunt impietriti cu lapte. Daca sunt adaugate in anumite mancaruri pe baza de fasole, peste, carne, ele dau un plus de gust aromat si le face mai digerabile.
In medicina veterinara feniculul-dulce este folosit sub forma de faina in hrana pasarilor, deoarece stimuleaza ouatul, sau in hrana animalelor de casa. La vaci sporeste productia de lapte, la cabaline combate colicele gazoase. Iepurii care consuma fenicul cu 2-3 zile inainte de a fi sacrificati vor avea carnea mai aromata.
Feniculul-salbatic (Foeniculum vulgare var. vulgare)
Este o planta perena, care creste salbatic pana la inaltimea de 1,5 m. Este cunoscut in popor si sub denumirea de molura, secarea sau molotru si face parte din familia Apiaceae.
Tulpina plantei este ramificata, are suprafata brumata, iar frunzele sunt de culoare verde, au segmente in forma de fire, cu terminatii moi. In varful tulpinilor si ramurilor apar inflorescentele care cuprind 8-16 umbelule cu cate 12-20 de flori fiecare. Fiecare floare este mica, are cinci petale galbene, cu lungimea de 1,5 mm. Fructele sunt de forma alungita, de 0,4-1 cm lungime si culoare galbena-verzui. Planta infloreste in perioada lunilor iulie-septembrie, iar fructele ei au miros fin, placut si gust dulceag. Deseori florile atrag diferite insecte – muste, albine, viespi.
De la feniculul-salbatic se recolteaza fructele, care se taie de la inaltimea ce permite prinderea tuturor umbelelor. Dupa recoltarea fructelor, acestea se vantura si se pun la uscat in locuri curate, umbrite si bine aerisite. Trebuie uscate foarte bine, deoarece in caz contrar fac mucegai si se innegresc. Se pastreaza in saculeti de panza.
Fructele de fenicul trebuie folosite cu atentie, deoarece aceste seminte contin si substante toxice, de aceea ele trebuie folosite doar intr-o anumita doza minima stabilita de medic.
Ceaiul din fructe de fenicul – Este recomandat persoanelor care sufera de dureri abdominale, tuse, raceala deoarece are proprietati calmante si expectorante.
Din fructe de fenicul se obtine uleiul volatil de fenicul folosit la producerea unor bauturi, bomboane si produse igienico-cosmetice.
Feniculul-gigant (Ferula gummosa)
Este o planta originara din Asia, cunoscuta si sub numele de ferula. Face parte din familia Apiaceae si ajunge la inaltimea de 3 m. Tulpina sa este goala in interior si rezistenta.
Inca din Antichitate era folosita rasina obtinuta din aceasta planta: sucul plantei in contact cu aerul devenea o masa elastica rasinoasa. Aceasta rasina are proprietati terapeutice antiinflamatorii, calmante, antispastice si antiseptice. Este folosita in tratarea abceselor, acneei, furunculilor si pentru stimularea circulatiei sangelui.
Planta este utilizata in aromaterapie, are efecte bune in bolile cronice cum este de exemplu reumatismul. Vindeca inflamatiile, durerile musculare, arsurile, taieturile, este recomandata in tratamentul astmului, bronsitei, tulburarilor legate de stres, indigestiei, tusei, deoarece are proprietati digestive, tonice, expectorante, analgezice, hipotensive, balsamice, antimicrobiene, afrodisiace, antispastice si antiseptice.
 este o veche planta medicinala cunoscuta si sub denumirea de feniculul-bulbos, care provine din Europa de Sud si Asia de Vest.){kind=link}