Sapunarita este o planta perena cunoscuta si sub numele popular de vacarita, face parte din familia Caryphyllaceae si are denumirea stiintifica de Saponaria officinalis.
Sapunarita creste in regiunile cu sol nisipos, la marginea drumurilor, pe malurile apelor curgatoare din Europa si Asia de Vest. Are tulpina dreapta, inalta de 30-70 cm sau chiar de 1 m, in partea superioara cu multe ramificatii mai ales daca este mai bine dezvoltata. Radacina este taratoare, de forma cilindrica, ramificata, pe suprafata ei cu numeroasi rizomi subtiri.
Frunzele sunt de forma ovala, distribuite de-a lungul tulpinei doua cate doua opuse, au marginile dure si cate trei nervuri bine evidentiate. In varful tulpinei apare partea cea mai frumoasa a plantei – florile tubulare in nuante de culori rozalii si parfum deosebit de placut. Fiecare floare are cate 5 petale care inconjoara 2 stile, 1 ovar si 10 stamine. Perioada de inflorire este in lunile iunie-septembrie. Planta se inmulteste prin partile cioturoase cu muguri ale radacinei.
De la sapunarita se foloseste radacina in perioada lunilor august-noiembrie deoarece atunci elementele sale active sunt mai concentrate, apoi ele incep sa scada tot mai mult si planta devine mai putin importanta pentru a fi utilizata in scop terapeutic. Radacina se scoate din pamant cu atentie, se scutura bine de pamant, se spala in jet de apa, se zvanta, se taie in bucatele de aproximativ 10 cm si se pune la uscat in strat subtire pe foi albe de hartie, in locuri curate, bine aerisite, la soare.
Radacina de sapunarita isi gaseste aplicatii din punct de vedere medicinal datorita continutului sau de substante saponine, flavonoide, mucilagi, acid gliceric, acid glicolic, ulei esential, rasini, zaharuri si multe altele care explica proprietatile sale expectorante, diuretice, depurative, laxative, tonice, antiacneice, sudorifice si diaforetice.
Tinctura din radacina de sapunarita ajuta in tratamentul unor boli si afectiuni mai mult sau mai putin grave de genul: psoriazis, acnee, guta, herpes, reumatism, bronsita, constipatie. De asemenea radacina ajuta la obtinerea unor preparate homeopatice folosite in cazuri de raceala, afectiuni de la nivelul pielii, febra fanului.
Numele plantei este oarecum special si arata si el faptul ca aceasta planta era folosita cu mult timp in urma ca inlocuitor al sapunului sub forma de decoct in spalarea imbracamintei, dar si pentru inlocuirea samponului cu unul natural si adecvat tratamentului parului fragil. Continutul mare de substante saponine a facut ca radacina plantei sa fie utilizata in loc de detergent. De asemenea saponinele se gasesc si in alte parti ale plantei, in frunze si tulpina. Mai mult decat atat, aceasta planta este utilizata in alimentatie la prepararea alvitei si halvalei.
Decoctul din radacina are multe aplicatii in medicina traditionala, ajuta in ameliorarea tusei, vindecarea eczemelor, mancarimilor si acneei pielii, dar si in tratamentul psoriazusului, bronsitei si reumatismului. Se pune o lungurita de radacina uscata maruntita la un pahar cu apa rece, se lasa la macerat timp de 6-8 ore, apoi se fierbe timp de cateva minute si se filtreaza.
Pentru afectiunile respiratorii se recomanda 2 pahare din acest lichid cald pe zi. Acest decoct se amesteca cu ceaiul de musetel in proportii de 1:1 si astfel se obtine un amestec care ajuta la vindecarea ranilor, este folosit pentru uz extern, se aplica direct pe piele, local doar in zona afectata.
Exista si un arbore mereu verde care are numele de sapunarita si care provine din America de Sud, are denumirea stiintifica de Quillaja saponaria si face parte din familia Rosaceae. Acest arbore creste inalt de 20 m, are frunzele simple, verzi, lucioase si cu maginile putin zimtate, florile sunt grupate in mici inflorescente, au cate 5 sepale, 5 petale albe si 5 stamine galbene-portocalii. Fructele sunt aranjate in forma de stea si au mai multe seminte.
Scoarta acestui arbore a fost folosita inca din vremuri de demult pentru tratamentul unor boli de piele sau afectiuni respiratorii. Efectele scoartei sunt in principal expectorante de aceea ajuta in ameliorarea tusei uscate si in eliminarea secretiilor vascoase din tractul respirator. In cosmetica are rol in obtinerea unor preparate care indeparteaza matreata, sunt folosite sub forma de demachiant si trateaza eczemele pielii.
Bastinasii din America de Sud foloseau scoarta arborelui pentru igiena si spalarea hainelor, ea avea rol de curatare asemanator detergentului sau sapunului de azi. Si azi scoarta este utilizata ca inlocuitor de sapun mai ales ca ajuta la curatarea porduselor din piele, dar si in industria de detergenti. Mai mult decat atat scoarta este buna pentru obtinerea unui pesticid natural foarte eficient.
Scoarta are mai multe elemente active dar mai ales sunt importante substantele sale saponine si falvanoide care ii confera proprietati expectorante deosebite si astfel ajuta in afectiunile sistemului respirator. De asemenea o alta utilizare din punct de vedere medicinal este in tratamentele pentru bolile de piele, de ameliorare a mancarimilor si vindecare a iritatiilor cutanate, scoarta avand si proprietati antiinflamatorii.
Ca efecte secundare se pare ca scoarta arborelui prin substantele sale, in cantitati mari poate da intoxicatii, probleme la nivelul tractului gastro-intestinal si in cazuri mai grave probleme respitorii si chiar leziuni hepatice. Orice produs pe baza de sapunarita, atat pentru uz intern cat si extern, trebuie folosit la indicatia unui medic specialist si cel mai important in doze mici, stabilite de acesta.
