In medicina populara sunt foarte apreciate anumite terapii cu floare de soc deoarece acestea ajuta la recuperarea din boala si la mentinerea sanatatii.
Socul (Sambucus nigra) este un arbust care creste pana la inaltimea de 4-5 m si este originar din Europa. Face parte din familia Caprifoliaceae si este cunoscut si sub denumirea de hoz, holer sau iboz. Tulpina si ramurile acestui arbust sunt acoperite cu o scoarta de culoare gri-cenusie sau gri-verzuie si au in interior o maduva alba.
Frunzele sunt de forma ovala, cu marginile dintate, asezate opus, de culoare verde. Florile sunt placut mirositoare, de culoare alba, asezate la un loc, formand o inflorescenta de forma unei umbrelute. Fructele au miros slab si gust dulce-acrisor, sunt mici, rotunde, carnoase, zemoase, negricioase si lucioase, in interior cu cate 3 seminte fiecare, de forma alungita.
Recoltarea plantei
Socul creste mai ales in zonele cu paduri, pe langa garduri si tufisuri, in gradini, la marginea drumurilor de tara sau in apropierea caselor si infloreste din luna mai pana in luna iunie. De la aceasta planta se folosesc florile de soc, care trebuie culese in momentul cand arbustul are doar 70-80 % din flori inflorite.
Daca arbustul are toate florile inflorite s-ar putea intampla ca acestea sa se scuture foarte usor. Se recomanda ca florile sa fie taiate cu ajutorul unui foarfece exact de la locul de unire cu pedunculul principal. Apoi inflorescentele se pun la uscat pe foi de hartie curate, in locuri uscate si bine aerisite, asezate intotdeauna cu florile in sus. Dupa aproximativ 6 ore florile sunt deja uscate, coditele insa nu.
Totusi acum este bine ca ele sa fie taiate de pedunculi si asezate iar la uscat o perioada scurta de timp. Din 6 kg de flori de soc proaspete se obtine 1 kg de flori uscate. Socul nu trebuie cules niciodata din apropierea drumurilor, din zonele poluate sau din apropierea terenurilor pulverizate cu diferite pesticide. Florile de soc trebuie tinute intotdeauna in locuri uscate, deoarece umezeala brunifica florile si duce la scaderea proprietatilor lor medicinale.
De la soc se recolteaza si fructele negricioase, toamna tarziu. Acestea se taie tot cu ajutorul unui foarfece si se pun la uscat pe foi de hartie in locuri uscate si curate. Fructele trebuie uscate pana in momentul cand se desprind usor de pe codite si au un aspect stafidit. Din 3 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg de fructe uscate.
Terapii cu floare de soc
Florile de soc contin o serie de elemente importante: vitamina C, taninuri, minerale (mai ales potasiu, sodiu, fosfor, fier), mucilagi, ulei esential, flavonoide, saponine, acizi organici (cafeic, acetic, malic), acizi fenolici si altele.
Fructele de soc contin: aminoacizi, zaharuri, provitamina A, vitamina C, vitamina B.
Febra – Ceaiul de soc fierbinte baut seara la culcare provoaca transpiratie puternica si ajuta in tratarea racelii, scaderea febrei. Ceaiul de soc are bun efect si in caz de raguseala sau laringita.
Degeraturile – Se aplica cataplasme locale, calde, cu infuzie concentrata de flori de soc.
Sciatica, reumatism – Este recomandata infuzia din flori de soc, preparata din 2 linguri de flori la ½ l apa fierbinte. Se lasa la infuzat timp de 10 minute. Se bea o cana de infuzie fierbinte, cu inghitituri mici.
Pelteaua si siropul din fructe de soc au un continut mare de zaharuri si vitamine si sunt folosite in medicina populara ca depurative, impotriva constipatiei, a pneumoniei si bolilor de stomac. Se administreaza in cantitati mici, cate o lingurita de peltea sau sirop diluata cu putina apa.
Sucul din fructe de soc proaspete contine vitamina B, de aceea este recomandat atat pentru calmarea durerilor dar si in tratarea bolilor de nervi.
Ceaiul din flori de soc indulcit cu sirop din fructe de soc ajuta in calmarea durerilor de cap, urechi, masele si ajuta in tratarea bronistei, laringitei, guturaiului, amigdalitei.
Diareea – Se trateaza cu ajutorul fructelor uscate de soc. Se recomanda sa se mestece in trei reprize aproximativ 20 de bobite de soc.
Sucul din fructe de soc – Se obtine prin stoarcerea fructelor proaspete de soc si este recomandat acelor persoane care doresc sa urmeze tratamente de curatare a organismului si diete de slabire. Are un continut bogat de fibre si acizi organici, de aceea stimuleaza metabolismul grasimilor, ajuta la detoxifierea organismului, la drenajul lichidelor in exces, la eliminarea toxinelor. Se recomanda un regim alimentar completat cu suc de flori de soc timp de o luna, pentru a pierde 3 kg din greutatea corporala si a reduce 2 cm in jurul taliei. Un alt tratament consta in administrarea a 2 linguri de suc de soc pe zi, dizolvat in apa sau in iaurt.
Pofta de mancare – Este calmata cu ajutorul siropului din flori de soc in care s-a adaugat o lingurita de suc din fructe de soc.
Abcesele – Se aplica cataplasme cu flori proaspete de soc, local, direct pe zona afectata.
Constipatia – Se trateaza cu ajutorul decoctului din boabe de soc care se prepara astfel: se pun 80 g boabe de soc si fructe de padure (in cantitati egale) la 1 l apa rece. Se amesteca si se pune la fiert timp de 3 minute, apoi se lasa la racit. Se bea cate o jumatate de pahar, cu inghitituri mici, inainte de culcare.
Ochii inflamati – Se vindeca cu ajutorul infuziei preparata astfel: se adauga la 1 l apa fierbinte 50 g flori de soc si se lasa timp de 10-15 minute. Se raceste bine si se spala usor ochii. Aceasta infuzie ajuta si pentru calmarea arsurilor sau la tonifierea pielii.
Lichiorul din flori de soc – Are efect digestiv si revigorant. Se obtine astfel: se pun 50 g de flori de soc intr-un borcan de sticla, se adauga 250 g alcool de 95º, se amesteca bine, se inchide ermetic si se lasa la infuzat timp de 8 zile, agitand la 2 zile. Intreaga compozitie se pune intr-o tigaie in care s-a dizolvat 300 g zahar in 1/4 l apa, se amesteca si se tine la foc mic pana in momentul fierberii. Se lasa la racit, se filtreaza, se toarna intr-o sticla deschisa la culoare si poate fi consumat.
Sucul din flori de soc – Are efect diuretic, purificator, revigorant, detoxifiant, combate setea. Se prepara astfel: se pun 7-8 umbrelute de flori de soc in 7 l apa si se adauga 3 lamai taiate felii, fara samburi. Se lasa sa stea timp de o zi si poate fi consumat.
Siropul din flori de soc – Se prepara astfel: se pun 12 umbrelute de flori de soc la 2 l apa, se lasa timp de o zi, se strecoara si se adauga sucul de la 2 lamai si 700 g zahar. Se amesteca bine, se fierbe timp de cateva minute, se raceste si se pune in sticle. Ajuta in tratarea guturaiului, febrei si racelii. Siropul este folosit in preparatele culinare, se adauga cate o lingurita de sirop la salatele de fructe, la serbeturi, inghetate, budinci sau lichioruri.
Otetul din flori de soc – Se prepara astfel: se pun 10 g flori de soc la 1 l otet de vin rosu si se lasa la macerat timp de doua saptamani. Se filtreaza si se pastreaza intr-o sticla inchisa ermetic. Se recomanda cate o lingurita de otet din flori de soc de 2-3 ori/ zi, dizolvat intr-un pahar cu apa calda, indulcit cu putin zahar sau miere de albine.
Socata din flori de soc – Se prepara astfel: intr-un borcan mare, se pun 7-8 umbrelute de flori de soc in 10 l apa, se adauga 2 lamai taiate felii, 1 kg zahar, 10 cuisoare si 10 boabe de orez. Se lasa la macerat o perioada de 10 zile, se pastreaza in sticle, la rece. Socata este o bautura naturala racoritoare ce are efect foarte bun de revigorare a organismului si tratarea unor afectiuni ale sistemului nervos. De asemenea este considerata si o bautura medicinala deoarece ajuta in tratarea anumitor afectiuni si boli: constipatia, tuberculoza, tusea, gripa, infectiile pulmonare, afectiunile respiratorii, urinare si renale. Socata ajuta la eliminarea toxinelor si a surplusului de apa din tesuturi.
Alte utilizari ale socului
Din ramurelele de soc copiii obisnuiesc la tara sa faca pusculite cu dop si fluiere.
Copiii faceau un fel de jucarii care se asemanau cu teava de pusca – numite puscoci, sau pusti de soc – facute din bete de lemn de soc, prin care impuscau (suflau) cu gloante de calti.
Ciobanii construiau fluiere din lemn de soc, cires, cais sau prun.
In anumite tari – Rusia, Danemarca, Marea Britanie – socul se tinea in casa, era considerat o planta care proteja de rau.
In vechime se realizau arcuri si sageti din tulpini sau ramuri de soc. Tulpinile erau folosite la fabricarea unor instrumente muzicale – flaute.
Mai exista o specie asemanatoare cu socul negru – Socul rosu (Sambucus racemosa) – numit si holer-rosu, care face parte tot din familia Caprifoliaceae. Acesta creste la munte si se diferentiaza de socul negru prin faptul ca maduva tulpinei este de culoare brun-roscata. Socul rosu are inflorescenta de forma ovala si fructe mici, rotunde, carnoase, zemoase, cu cate un sambure fiecare, acoperite de o pielita de culoare rosie. Fructele de soc rosu contin: zaharuri, pectine, minerale, substante proteice, vitamina A, vitamina B, vitamina C.
Socul rosu se foloseste in medicina traditionala ca un bun remediu in tratarea febrei si pneumoniei. Este folosita tinctura – obtinuta din macerarea fructelor in alcool – in tratarea eczemelor, bronsitei, racelilor, ea avand proprietati laxative, vomitive si analgezice. De asemenea fructele pentru continutul lor bogat de vitamina C erau folosite la prepararea marmeladei.
