Esofagita este o inflamație cronică a esofagului, o afecțiune toxică. Spunem aceasta deoarece este povocată frecvent de ingerarea unor substanțe toxice, ca de exemplu de sodă caustică, sodă de rufe, substanțe caustice acide. Lichidele fierbinți pot și ele afecta esofagul, dacă nu se lasă un pic să stea la răcit, înainte de a fi înghițite.
Un alt factor care poate duce la esofagită sau reflux gastric este propagarea unei infecții în apropierea acestui organ. De asemenea, cei care au stări de greață și vărsături frecvente, care beau alcool în exces, fumează mult sau mestecă alimentele insuficient în timpul mesei pot suferi de reflux gastric.
Ceaiul de lemn-dulce ajută în tratamentul acestei afecțiuni
Poate reduce durerea retrosternală și disfagia care sunt caracteristice esofagitei. În plus ceaiul de lemn-dulce protejează mucoasa stomacală, ameliorează inflamațiile de la nivelul tractului gastro-intestinal, poate grăbi vindecarea și cicatrizarea ulcerațiilor. Disfagia poate fi ușoară și atunci tratamentul dă rezultate imediat.
În cazuri grave de disfagie este posibil ca bolnavul să nu se mai poată alimenta deloc și trebuie să meargă la medic. În forme de esofagită flegmentoasă sau esofagită caustică apar dureri retrosternale foarte puternice. În plus simptomele sunt foarte intense, apar vărsături de culoare brună, cu resturi tisulare necrozate, hematemeze, uneori chiar leziuni bucale.
Clinic se aplică tratamente pentru calmarea durerii retrosternale cu medicamente analgezice, antispastice sau chiar cu morfină în anumite situații. Dacă alimentația pe gură este imposibilă se recurge la alimentația parenterală. În cazuri de esofagite trebuie un tratament care să neutralizeze substanța toxică care a provocat refluxul gastric. Nu este bine să se facă spălături gastrice, mai ales dacă este o intoxicație cu substanțe caustice (fie ele alcaline sau acide).
Cu ajutorul ceaiului de lemn-dulce se pot ameliora simptomele esofagitei ușoare. Acest ceai se realizează din rădăcină de lemn-dulce care are proprietăți antispatice, digestive, emoliente, antiinflamatoare, mucosolvente, antitoxice, cicatrizante, vindecătoare. Conține substanțe cumarine și flavonoide care au efect bun asupra tractului gastro-intestinal. Ceaiul este recomandat și în tratamentul altor afecțiuni, în patologii cardiace, în bolile sistemului cardiovascular, afecțiunile glandei tiroide, în scăderea tensiunii arteriale și ameliorarea spasmelor musculaturii netede.
Poate fi un bun remediu în combaterea diabetului, în restabilirea funcției intestinale, esofagiene și pancreatice, un antidot pentru toxinele ingerate accidental deoarece are o substanță care este un substituit al zahărului și se numește acid glicirizic. Aceasta apare în rădăcina de lemn-dulce și face ca să fie chiar de 100 de ori mai dulce ca zahărul.
Esofagitele acute sunt cele mai toxice, în majoritatea cazurilor ele provoacă iritații termice și mecanice care pot duce chiar la perforarea mediastinului. În cazuri fericite se formează cicatrice stenozate și se produce vindecarea.
Denumirea științifică a plantei lemn-dulce este Glycyrrhiza glabra. Această plantă medicinală face parte din categoria leguminoaselor, familia Fabaceae, are forma unei tufe înaltă de cel mult 2 m, cu scoarța maronie, iar florile sale sunt liliachii. Rădăcina este de culoare galbenă și are gustul dulce. Se recoltează în lunile iunie-aprilie, septembrie-octombrie, se taie în bucăți mici, se pune la uscat și se păstrează în pungi de hârtie. Crește în Europa și Asia de Sud-Vest în regiunile joase, în apropierea cursurilor de ape.
