Cedrul-libanez este un copac maiestuos si puternic care traieste mai mult de 1000 de ani. In natura creste pana la 25 m sau uneori pana la 40 m, alcatuind paduri minunate alaturi de alte conifere in muntii din Asia Mica. Creste la altitudini de 1300-2000 m si rezista foarte bine la temperaturile scazute din lunile lungi de iarna sau la seceta din timpul verii.
Denumirea sa stiintifica este Cedrus libani si apartine familiei Pinaceae sau Pinacee. Este originar din Libia, Turcia de Est si Siria. Impresioneaza atat prin inaltimea sa cat mai ales prin forma coroanei ca o piramida, prin culoarea verde-inchis sau albastru-verde a acelor (grupate in manunchiuri de 20-30 pe fiecare crenguta) si de asemenea prin aroma puternica a rasinei.
Infloreste in lunile de toamna, florile sale cilindrice sunt in nuante de culori galbene sau verzi-albastrui. Conurile cresc solitar, au forma alungita ca un fel de butoi, cu inaltimea de 10 cm si latimea maxima de 5 cm.
Cedrul-libanez creste durabil dar foarte incet. In ani trunchiul sau ajunge la diametrul de 1,5-3 m, este uniform ramificat si are scoarta gri-inchis. Conurile se dezvolta lent, ajung la maturitate abia in al treilea an. Semintele de con sunt lungi de 1,5-1,8 cm, au forma de nuca, rezista in timp, pot fi pastrate pana la 20 de ani si sunt necomestibile.
Din anul 1683 cedrul-libanez a fost cultivat ca arbore decorativ, fiind mult apreciat pentru aspectul sau deosebit ce infrumuseta orice peisaj. Poate fi admirat in Caucaz, pe coasta de sud a Crimeei, a Marii Negre si in Asia Centrala.
Pe vremuri lemnul de cedru-libanez era pretuit pentru rezistanta sa in timp dar si pentru mirosul foarte frumos. Rasina sa era utilizata in scopul imbalsamarii cadavrelor. Lemnul de cedru – foarte usor, cu proprietati mecanice si fizice ridicate, rezistent la putrezire si atacul insectelor – era preferat in constructiile navale, pentru producerea de mobilier sau construirea templelor.
Inca din antichitate fenicienii foloseau acest lemn la realizarea barcilor si corabiilor. Conform Vechiului Testament din lemn de cedru-libanez s-au facut si coloanele Templului lui Solomon – primul lacas al vechilor evrei din Ierusalim.
In medicina traditionala toate partile acestei plante au in oarecare masura proprietati eficiente din punct de vedere terapeutic. Se folosesc frunzele, lemnul si uleiul volatil. Acestea prin proprietatile expectorante, antiseptice si calmante au un rol deosebit in tratarea cailor respiratorii si a insomniei.
De asemenea, ajuta la vindecarea eczemelor pielii, la tratarea psoriazisului prin capacitatea sa de regenerare a tesuturilor. Unguentul din extract de scoarta calmeaza durerile articulare, iar decoctul din scoarta are proprietati balsamice, expectorante (elimina mucozitatea vascoasa si purulenta din tractul respirator).
Cedrul-libanez este emblema nationala a Libanului si un simbol al Revolutiei Libaneze, apare atat pe steagul tarii, cat si pe uniformele armatei.
