Orezul (Oryza sativa) este o planta ierboasa anuala care creste pana la inaltimea de 1,5 m. Face parte din familia Poaceae si este cunoscut si sub denumirea de orez-de-cultura. Planta are tulpina dreapta, cu frunze verzi, inguste si alungite, cu panicul lung de pana la 50 cm. Dintre toate cerealele orezul este alimentul cel mai des folosit in toata lumea. Mai mult decat atat in anumite regiuni orezul este considerat un aliment de baza de mii de ani.
Proprietatile si utilizarea orezului in tratarea unor afectiuni
Semintele de orez au un continut bogat de amidon, dar foarte important este ca au si anumite vitamine si minerale: A, B1, B2, B6, E, fier, calciu, fosfor, sulf, sodiu, mangan, magneziu, potasiu, arsenic, iod, clor, fluor, zinc. De asemenea, nu lipsesc materiile grase, hidratii de carbon si materiile azotate.
Trebuie avut insa in vedere ca orezul care este curatat la masina (prelucrat industrial, glasat, lustruit) are un aspect alb, foarte placut la vedere, insa el isi pierde prin aceasta operatie o parte din proprietatile nutritive. Si tocmai aceasta parte care se pierde are rolul de a apara organismul de bolile de piele si in principal de a energiza creierul. Astfel, intotdeauna cel mai bun este orezul care a fost curatat manual.
Toate soiurile sunt usor digerabile insa produc uneori constipatie. Totusi daca ar fi sa facem o mica selectie, dintre toate cele mai greu digerabile soiuri sunt: orezul nedecorticat, natural si orezul brun. De asemenea, toate soiurile de orez au gust dulceag si ceea ce este mai important – ele asigura corpului substante minerale, oligoelemente, vitaminele A si B, bineinteles daca nu sunt prelucrate industrial – fapt ce ar duce la pierderea acestor elemente.
Comparativ cu celelelalte cereale orezul se remarca prin faptul ca are un continut important de substante care dau corpului putere si energie. El este sanatos si foarte hranitor, indiferent de cum este preparat.
Dizenteria, diareea, tuberculoza – Este recomandata apa de orez, care se obtine din 20 g de orez la 1 l apa. Aceasta are bun efect in fermentatiile intestinale.
Cura de slabire – Persoanele supraponderale trebuie sa consume orez fiert, fara condimente, sare sau zahar.
Reduce stresul – Orezul este recomandat persoanelor care sufera de stres deoarece contine magneziu si vitamina B.
Inflamatiile cutanate – Sunt recomandate cataplasme cu faina din orez. De asemenea, infuzia de orez se foloseste sub forma de comprese umede, are efect antiinflamator.
Surmenaj, probleme de crestere – Orezul trebuie folosit in alimentatie sub diferite forme, pentru continutul sau de vitamine si minerale.
Stari de azotemie, hipertensiune – Este recomandat orezul pentru proprietatile sale hipotensive. Poate fi consumat alaturi de un compot de fructe, care ii da un gust placut.
Boli renale – Orezul este un bun remediu in tratamentul bolilor renale deoarece favorizeaza eliminarea urinei.
Cosmetice – Produsele cosmetice din orez contin amidon, vitamina E si acizi grasi care mentin tenul tanar, protejeaza si hranesc celulele pielii.
Produse secundare ale orezului si alte utilizari
- Coaja de orez – Este partea ce acopera bobul de orez. Nu este comestibila.
- Taratea de orez – reprezinta stratul superior al boabelor de orez.
- Uleiul de orez – Este preparat din tarate de orez.
- Boabe sparte de orez – Se obtine din boabe mici de orez integral. Este foarte buna pentru hrana animalelor de companie.
- Faina de orez – Poate fi utilizata de persoanele care sunt sensibile la gluten, ca inlocuitor al fainii de grau.
Pullao este o mancare care se prepara din orez si legume, care are un mare aport de vitamine si proteine prin faptul ca in timpul fierberii se adauga seminte, nuci si mazare. Astfel mancarea din orez care ar fi avut un continut ridicat de amidon este echilibrata biologic si valoarea sa nutritiva creste.
Budinca Khir si tarta Varini sunt dulciuri care se prepara din orez in gastronomia indiana.
Tipuri de orez: orez cu bobul lung (cu lungimea de 4-5 ori mai mare ca latimea), orez cu bobul mediu (cu lungimea de 2-3 ori mai mare ca latimea), orez cu bobul scurt (bobul este rotund). Dintre cele doua categorii de orez – alb si brun – cel brun care fierbe mai greu este mai bun, deoarece contine mai multe elemente nutritive decat cel alb.
Istoria orezului
In China orezul a fost cultivat inca de acum 7000 de ani. Aceasta planta paniculata se considera ca ar fi originara din regiunile din sudul si estul Chinei, deoarece ea a fost descoperita cu 6000 de ani in urma in aceste zone si intr-o pestera din partea de nord a Thailandei. Obiceiul de cultivare a orezului apare in traditia antica chineza. Anumite sapaturi facute in India, in statul Uttar Pradesh, arata ca in anul 1000 i.e.n. popoarele care traiau in acea vreme consumau orez. Astfel bucataria orientala se bazeaza in intregime pe aceasta cereala.
In Occident orezul a inceput sa fie folosit in sec. I i.Hr. La inceput, in perioada greco-romana, orezul era utilizat putin, el fiind considerat drept un condiment oriental. Mai multe documente atesta ca orezul a fost folosit de arabi, sirieni si etiopieni, care il cultivau alaturi de celelalte cereale.
In perioada Evului Mediu orezul era considerat o mirodenie exotica in multe regiuni europene, folosita ca ingredient, dar si sub forma de infuzie in tratarea durerilor de stomac. Calugarii care au facut parte din anumite Ordine monastice au cultivat orezul in gradinile lor si au studiat aceasta planta o buna perioada de timp. In Europa abia in sec. al XIV-le a inceput raspandirea culturii orezului.
Astazi cei mai mari producatori de orez sunt China, Indonezia, India, Thailanda, Bangladesh, Vietnam, Filipine, Pakistan, Japonia. Orezul salbatic apare doar in regiunile cu clima tropicala si subtropicala umeda din tarile asiatice, in special Laos, Thailanda, Burma, China si Coreea de Sud.