Albăstrelele sunt flori care prin coloritul lor tern ne duc cu gândul la ochii albaștri sănătoși. Acest lucru este indus și de proprietățile deosebite ale acestei plante ierboase care o fac să fie eficientă în tratamentul bolilor de ochi. Florile conțin substanțe flavonoide, antocianozide, bioflavonoide, fier, pectine, protide, potasiu, magneziu, mucilagi, principii amare, acizi organici.
Ceaiul de albăstrele are efect echilibrant, calmează manifestările dezarmonioase, elimină blocajele mentale, facilitează schimburile de energie cu mediul exterior. Planta are efect calmant, astringent, diuretic, antiinflamatoriu, tonic-amar, antimicrobian. Oferă o stare de bine, de energie și poftă de viață. Prin utilizarea albăstrelelor scapi de tendința de a fi agitat, excesiv de entuziasmat, indiferent, îndârjit, plin de răutate și agresivitate.
Infuzia din flori de albăstrele se folosește în tratamentul conjunctivitei și a altor boli de ochi. Proprietățile decongestionante, antimicrobiene și antiinflamatorii ale acestei plante ajută la limpezirea vederii, la eliminarea iritațiilor și petelor roșii de pe suprafața pleoapelor.
Tratamentul constă în aplicarea de comprese cu infuzie din flori de albăstrele pe ochi. Acest procedeu este eficient și pentru combaterea ridurilor, a pungilor de sub ochi, a eczemelor pielii, ajută la hidratarea pleoapelor, la revigorarea și tonifierea pielii din jurul ochilor. Spălarea ochilor cu infuzie de albăstrele poate fi un leac în cazuri de blefarită și conjunctivită.
În prezent ceaiul din flori de albăstrele este folosit și în tratamentul bolilor de piele, de ficat, a afecțiunilor căilor respiratorii și a bolilor digestive deoarece are acțiune antibiotică, tonică, antifebrilă, digestivă și relaxantă.
Efectul diuretic al acestor flori face ca ceaiul preparat din ea să fie un bun remediu în bolile de rinichi și ale vezicii urinare. De asemenea albăstrelele sunt tonice-amare și pot fi folosite pentru problemele digestive, stomacale și de ficat. Albăstrelele ajută în tratamentul tusei, afecțiunilor gastrice, tusei convulsive, faringitei, bronșitei, inflamațiilor mucoasei bucale, febrei.
Albăstreaua face parte din familia Asteraceae și are denumirea științifică Centaurea cyanus. Această plantă este cunoscută și cu numele de albăstriță, floarea-grâului, dioc, ghioc, zlavoc, floarea-paiului. Planta crește în zone uscate, pietroase, în lanurile de cereale și la marginea drumurilor. Are tulpina înaltă de cel mult 90 cm, este ramificată și are frunzele lanceolate, acoperite de perișori fini de culoare verde-deschis.
Florile sunt mari, au petalele crestate pe margini, de culoare albastră sau cu nuanțe de roz. Perioada de înflorire este în lunile iulie-septembrie. Florile au gust dulceag dar nu au miros. De la albăstrele se folosesc în scop terapeutic florile. Acestea se culeg dimineața, după ce s-a evaporat roua. Se pun la uscat pe foi de hârtie, se așează în strat subțire, într-un loc uscat, curat și bine aerisit.
