Sănătatea femeilor depinde de o serie de analize anuale recomandate de specialiștii în domeniul medical. Testele și analizele medicale de laborator pot oferi informații în stabilirea diagnosticului unor boli grave și a tratamentului pentru restabilirea sănătății.
Potrivit sondajelor, în aproape toate țările femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Comparativ cu femeile, s-a constatat că bărbații se simt mai sănătoși. Cercetătorii au constatat și faptul că aceeași boală poate cauza anumite simptome la o femeie și altele la un bărbat. În cele de mai jos sunt prezentate o serie de analize și teste medicale care sunt importante pentru sănătatea femeilor.
1Care este valoarea normală a nivelului de colesterol din sânge? Cea mai mare parte a colesterolului din organism provine din alimentele ce conțin grăsimi de origine animală. Colesterolul ajunge în organism prin bolul alimentar, are loc absorbția intestinală și apoi este matabolizat de ficat. Colesterolul ajunge în circulația sangvină, un procent de 75% este de tip LDL (colesterolul rău), iar 25% este de tip HDL (colesterolul bun).
Toți oamenii trebuie să facă analize de sânge pentru determinarea colesterolemiei deoarece astfel pot depista anumite probleme de sănătate. Această analiză nu este importantă doar pentru sănătatea femeilor, ci a tuturor oamenilor. Cu 12 ore înainte de analize, nu se mănâncă și nu se bea alcool. De asemenea este obligatoriu să nu se consume medicamente care pot influența rezultatul acestei analize, ca de exemplu: diclofenac, ciclosporină, ibuprofen, betablocante, epinefrină, costicosteroizii, vitamina D, contraceptivele orale și altele.
La adulți valorile normale ale colesterolului sunt: <200mg/dL.
La copii valorile normale sunt cuprinse între 120-200 mg/dL.
Nivelul colesterolului din sânge poate indica riscul de:
- Boli coronariene
- Ateroscleroză
- Apariție a infarctului miocardic.
Hipercolesterolemia poate să apară în cazuri de:
- Sarcină, diabet zaharat, ateroscleroză
- Sindrom nefrotic, ciroză biliară
- Stres, hipotiroidie
- Dietă boagă în grăsimi.
La oamenii sănătoși organismul reglează colesterolul. Un corp sănătos absoarbe aproape jumătate din colesterolul alimentar și poate regla nivelul de colesterol din sânge. Dacă în urma analizei se constată că valorile sunt ridicate și deci nivelul de colesterol a crescut, acest lucru arată că ceva în organism nu este în regulă. Acesta este un caz în care trebuie să intervină medicul, să stabilească diagnosticul și să aleagă terapia în mod corect.
2 Care este glicemia normală? Glucoza oferă energie celulelor, dar nivelul ei trebuie să fie cuprins în limite normale. La adulți și la copii cu vârsta mai mare de 2 ani, glicemia trebuie să aibă valorile normale cuprinse între 70-105 mg/dL. Această analiză arată multe lucruri despre sănătatea femeilor și a oamenilor în general.
Nivelul glicemiei se determină prin testul de sânge și arată echilibrul dintre secreția de glucogen și insulină. Înainte de recoltarea sângelui nu se iau medicamente antidiabetice și nici nu se face insulină. De asemena cu 8 ore înainte de analize nu se mănâncă, doar se bea apă. Această analiză de sânge se face în scopul diagnosticării diabetului zaharat, pentru a calcula necesarul de insulină și pentru a evalua tulburările de metabolism ale carbohidraților.
Glicemia scăzută este numită hipoglicemie și indică un nivel scăzut al concentrației de zahăr din sânge.
Hipoglicemia apare în cazuri de:
- Supradozare cu insulină
- Afecțiuni hepatice severe, hipotiroidie, deficit de glucagon
- Sindrom de malabsorbție, consum de alcool, inaniție și altele.
Glicemia mărită este denumită hiperglicemie și poate fi provocată de:
- Stres acut, diabet zaharat, diabet gestațional
- Insuficiență renală cronică, medicamente diuretice, corticosteroizi
- Acromegalie, pancreatită acută, sindrom Cushing și altele.
Scăderea zahărului din sânge poate trece adesea neobservată și se numeste hipoglicemie. Pot să apară:
- Stări de oboseală, furnicături la picioare
- Tulburări ușoare de memorie
- Dureri de cap
- Stări de nervozitate.
În cazul în care valorile glicemiei sunt crescute:
- Apar stări de slăbiciune și oboseală și acest lucru se întâmplă mai frecvent la persoanele în vârstă. De regulă oamenii ajung să afle că suferă de diabet zaharat destul de târziu când deja au o criză care îi determină să meargă la medic.
- Principalele simptome ale creșterii glicemiei sunt: starea de oboseală, depresia, lipsa de putere, vederea încețoșată, mâncărimea pe piele, urinarea crescută.
- Dacă valorile glicemiei sunt foarte ridicate apar și stări de greață și vărsături, scăderea în greutate, durere abdominală, respirație urât mirositoare, confuzie, crampe și dureri musculare.
3 Ce se testează printr-un examen complet de urină? Acesta este cel mai simplu test de laborator și poate indica anumite tulburări renale și hepatice. Prin testul urinar se examinează urina:
- Se analizează balanța hidroelectrolitică, metabolismul glucidic
- Se identifică infecțiile de la nivelul tractului urinar
- Se poate urmări eficiența unor tratamente.
Urina trebuie să fie ca un lichid de culoare galbenă-deschisă cu miros aromatic. La adulți densitatea ei normală este de 1,005-1,030. Urina nu trebuie să conțină: nitriți, cristale, corpi cetonici, cilindri leucocitari, esterază leucocitară, glucoză.
Din cauza descompunerii ureei, urina poate să-și schimbe culoarea. De aceea, ea se duce la analize imediat ce a fost recoltată.
Stilul de viață și alimentele pot modifica urina:
- Cetonuria poate fi provocată de consumul de grăsimi și proteine.
- Stresul emoțional poate duce la proteinurie.
- Citricile și lactatele pot face ca pH-ul urinei să fie alcalin.
- Carnea și afinale fac pH-ul urinei să fie acid.
Ce arată analizele urinei? Specialiștii spun că:
- Prezența nitriților arată o posibilă infecție urinară.
- Numărul ridicat de leucocite este semn de infecție bacteriană la tractul urinar.
- Cilindrii granulari pot să apară din cauza stresului accentuat, efortului fizic, infecțiilor la tractul urinar, intoxicației cu plumb, pielonefritei și altele.
- Mirosul neplăcut al urinei indică cetonurie, infecții urinare, insuficiență hepatică.
- Culoarea schimbată a urinei este semn de deshidratarea organismului, diabet insipid, transpirații, alimentație bogată în grăsimi, icter, infecții urinare, consum de anumite medicamente.
- Prezența proteinelor în urină este un simptom al următoarelor boli: pielonefrită, hipertensiune arterială malignă, mielom multiplu, intoxicație cu plumb și alte metale grele, tumori vezicale, insuficiență cardiacă congestivă, glomerul, glomerulonefrită, scleroză diabetică și altele.
- Dacă pH-ul urinei este acid se pot forma calculi renali. Specialiștii spun că cistina, oxalatul de calciu și acidul uric se transformă în urina acidă, pot precipita. Indicat este ca urina să fie mai mult alcalină și să se prevină infecțiile de la nivelul tractului urinar.
- În cazuri de diaree, înfometare, afecțiuni respiratorii, febră, emfizem pulmonar, acidoză metabolică și diabet zaharat, pH-ul urinei este scăzut.
- La persoanele care sunt vegetariene, sau care au insuficiență respiratorie, vărsături, infecții la tractul urinar, acidoză renală tubulară, insuficiență renală cronică, pH-ul urinei este ridicat.
4 În ce constă testul Papanicolau și cât de important este pentru sănătatea femeilor? Acest test de examinare microscopică se face de femeile active sexual, sau care au vârsta mai mare de 18 ani. Prin acest test se poate depista:
- Prezența unor boli care se transmit pe cale sexuală
- Celulele neoplazice din secrețiile vaginale
- Echilibrul dintre estrogeni și progesteroni
- Funcția ovariană, infertilitatea la femei
- Modificările celulare în cazuri de cancer cervical
- Infecția cu papiloma virus
- Infecțiile fungice și parazitare
- Modificările inflamatorii reactive
- Cancerul de col uterin.
Testul Papanicolau nu se aplică la femeile care sunt în perioada menstruației sau care au infecții vaginale. Procedura este puțin inconfortabilă pentru pacientă, pentru că ea trebuie să stea în poziție ginecologică pentru introducerea specului vaginal și luarea probei din canalul cervical. Înainte cu o zi de această procedură nu se face spălare intravaginală și de asemenea nu se întreține raport sexual. De asemenea înainte de examinare se golește vezica urinară.
Cancerul de col uterin poate fi cauzat de virusul HPV – Human Papiloma Virus. Prin acest test se poate depista precoce cancerul de col uterin. Medicul poate identifica modificarea celulelor și poate preveni dezvoltarea acestui tip de cancer. De asemenea, se pot observa modificările inflamatorii sau degenerative severe și infecțiile.
În mod normal la această analiză nu trebuie să apară celule atipice, modificate.
5 De ce este importantă ecografia pelvină în sarcină pentru sănătatea femeilor? Acest test arată aspecte importante despre sănătatea mamei, dar și despre evoluția fătului. Ecografia pelvină este o metodă de evaluare a tractului genital feminin și a evoluției fătului.
Cu o oră înainte de procedură pacienta trebuie să bea 3 pahare cu apă. Poziția pacientei este în decubit dorsal. Pe abdomen se aplică un gel conductor astfel se îmbunătățește transmisia undelor. Ecografia evaluează segmentele pelvisului, permite vizualizarea organelor genitele interne, din care fac parte: ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul, vezica urinară, endometrul.
Acest test este indicat la femei pentru:
- Diagnosticarea sarcinii și stabilirea vârstei gestației
- Determinarea evoluției fătului, poziției acestuia și ritmului de creștere
- Depistarea bolilor inflamatorii pelvine și a endometrului uterin îngroșat
- Diagnosticarea cancerului și a chistului ovarian
- Depistarea abceselor tuboovariene
- Identificarea sarcinii multiple și a malformațiilor fetale
- Depistarea retardului de creștere intrauterină
- Vizualizarea neoplasmelor de uter, ovare și trompe uterine și altele.
Testul poate fi repetat de câteva ori, este neinvaziv. Durata sa este de un sfert de oră. Dacă vezica urinară este plină cu lichid, permite vizualizarea fătului.
Ecografia transvaginală se face până în a opta săptămână de sarcină. Dacă există anumite probleme cu privire la sănătatea femeii sau a fătului, ecografia se face și pe parcursul sarcinii.
6 În ce perioadă a menstruației se face mamografia? Potrivit specialiștilor mamografia se face în prima săptămână a ciclului. Dacă se face în apropierea menstruației este dureroasă, deoarece procedura presupune o comprimare a sânului. Testul nu este recomandat femeilor gravide.
Mamografia este o tehnică imagistică care folosește emisia de raze X în cantități reduse și poate depista toate malformațiile, calcifieri, formațiunile tumorale benigne de la sân și cancerul mamar.
Acest test radiologic poate depista în procent de 85% cancerul de sân. Mamografia este recomandată femeilor în cazuri de:
- Tumori la sân (pentru stabilirea caracterului acestora, benign sau malign)
- Secreții mamelonare
- Mastodinie, formațiuni nepalpabile la sân
- Retracțiile tegumentare
- Calcificări, chisturi, abcese, hematoame, cancer.
Acest test este recomandat o dată la 3 ani la femeile care au vâsta între 20-40 de ani. După 40 de ani mamografia se face o dată pe an. Femeile trebuie să-și examineze sânii în fiecare lună, prin palpare, pentru a verifica dacă nu apar noduli sau anumite formațiuni care se simt cu mâna.
Mamografia ultrasonoră este o altă tehnică de imagistică a sânului dar care nu emite radiații. Și această tehnică este importantă pentru sănătatea femeilor. Acest test oferă posibilitatea de a depista și evalua:
- Formațiunile nodulare ale sânului
- Un nodul mamar palpabil
- Evoluția unor formațiuni chistice mamare
- Hematoamele, abcesele mamare, chisturi
- Fibroadenomul sau cancerul mamar.
Mamografia ultrasonoră este recomandată tuturor femeilor, dar mai ales gravidelor și femeilor care au implanturi mamare. Testul este rapid și oferă rezultate foarte clare mai ales dacă pacienta nu suferă de obezitate.
Ecografia mamară poate detecta precoce cancerul de sân și astfel sunt șanse mai mari de vindecare. După vârsta de 45 de ani orice femeie ar trebui să facă o astfel de investigație pentru că după această vârstă la femei crește incidența acestui tip de cancer.
7 Când este indicat să faci o ecografie abdominală? Acest test este important pentru sănătatea femeilor, pentru vizualizarea organelor din cavitatea abdominală, respectiv a splinei, pancreasului, ficatului, colecistului, uterului, ovarelor, rinichilor, ductelor biliare și a vezicii urinare.
Examenul ecografic permite vizualizarea acestor organe și depistarea unor probleme de sănătate.
Ecografia abdominală poate ajuta la:
- Vizualizarea ficatului și depistarea tumorilor intrahepatice, a chisturilor benigne, ductelor intrahepatice care sunt dilatate, abceselor hepatice și a altor probleme de sănătate
- Evidențirea polipilor, calculilor de la vezica urinară
- Vizualizarea abceselor din cavitatea abdominală
- Depistarea anevrismului de aortă din aorta abdominală
- Despistarea tumorilor, inflamațiilor, chisturilor, abceselor de la pancreas
- Examinarea rinichilor în caz de tumori renale, chisturi renale, calculi renali, glomerulonefrită, pielonefrită și alte boli.
În cazul în care apar dureri la abdomen și acestea persistă este indicată o ecografie abdominală. Această metodă este neivasivă, nu folosește radiații, nu produce durere și niciun alt disconfort. Înainte de ecografie cu câteva ore nu se mănâncă. Cu două ore înainte se merge la toaletă. Cu o oră înainte trebuie să bea cel puțin 300 ml apă și să nu urineze până după examinare.
8 De ce ar trebui să măsurăm nivelul de creatinină serică? Ce este analiza biochimică a sângelui și de ce este important să aflăm nivelul acestei componente a sângelui? Creatinina este responsabilă pentru ficat și rinichi. Prin analiza sângelui se determină creatinina serică pentru evaluarea funcției renale și a afecțiunilor musculare. Această analiză este recomandată pentru sănătatea femeilor deoarece nivelul de creatinină poate indica afecțiuni hepatice severe.
La o persoană sănătoasă nivelul creatiniei este normal și de regulă se situează între valori costante. La femei valoarea normală de creatinină serică este de 0,5-1,1 mg/dL, iar la bărbați este de 0,6-1,2 mg/dL. Creatinina urinară la adult este de 27-260 mg/dL. Dacă apar probleme în funcționarea ficatului și a rinichilor, nivelul de creatinină scade sau crește. Prin testul de sânge biochimic se determină valorile creatininei pentru depistarea unor boli.
Creatinina se excretă pe cale renală, este un produs de catabolism al fosfocreatinei musculare.
Prin intermediul acestui test se poate evalua:
- Funcția renală
- Insuficiența renală, fluxul renal redus, deshidratarea, ciroza de ascită
- Ateroscleroza arterei renale, necroza tubulară acută, glomerulonefrita
- Efortul, sarcina, afecțiunile cardiace
- Infecțiile, hipotiroidia
- Masa musculară redusă, miastenia gravis, distrofia musculară, afecțiunile hepatice severe, malnutriția (dacă nivelul de creatinină este scăzut)
- Pielonefrita, fluxul renal redus, ateroscleroza, insuficiența cardiacă congestivă, deshidratare, stres mare, șoc, glomerulonefrita, obstrucția tractului urinar (dacă nivelul de creatinină este ridicat).
9 Radiografia de coloană vertebrală este un test pentru evaluarea coloanei. Este un examen radiologic prin care în mod normal nu ar trebui să apară modificări anormale la coloana vertebrală, dacă persoana este sănătoasă.
Prin această radiografie cervicală, lombară, toracică, coccigiană sau sacrală se pot depista bolile coloanei vertebrale. În urma radiografiei se poate afla dacă apar modificări la coloana vertebrală și se poate diagnostica următoarele boli:
- Spondiloza, metastazele, cifoza, scolioza, fracturile posttraumatice, modificările artritice
- Osteoporoza, bolile degenerative de disc, dislocările
- Osteofitele, osteoartrita și alte modificări degenerative
- Tuberculoza spinală, artrita reumatoidă și alte boli sistemice
- Tumorile maligne și benigne
- Anomaliile congenitare.
Radiografia coloanei vertebrale se face lateral, oblic și direct asupra spatelui, astfel se obțin imagini mai obiective pentru depistarea modificărilor la coloană. În cazul în care se examinează coccisul sau vertebrele lombosacrale este necesară clisma sau folosirea unor laxative pentru curățarea intestinului gros.
10 Ce este bilirubina serică și când crește valoarea ei? Bilirubina are culoare galbenă-portocalie, este în sânge în cantitate mică, sub formă de bilirubină indirectă (care este insolubilă) și bilirubină directă (care este solubilă, se dizolvă în apă). Transformarea bilirubinei directe în bilirubină indirectă are loc în ficat. Celulele hepatice sau hepatocitele captează bilirubina liberă și o transformă. Bilirubina directă este eliberată în bilă, apoi în duoden. Are loc un proces de circulație hepatic-intestinal, în urma căruia o parte din bilirubină este absorbită în sânge.
Prin testele de sânge se determină valorile bilirubinei care pot indica un posibil icter sau diferite afecțiuni hepatice sau biliare. La persoanele sănătoase, valoarea normală a bilirubinei directe este de 0,1-0,3 mg/dL, iar a bilirubinei indirecte este de 0,2-0,8 mg/dL.
Nivelul bilirubinei directe crește în caz de boli grave: tumori, calculi biliari, inflamații la ficat, obstrucție extrahepatică, metastaze hepatice.
Când nivelul bilirubinei indirecte este ridicat pot exista următoarele probleme grave de sănătate: icter hemolitic, distrugerea celulelor hepatice, anemie hemolitică, anemie pernicioasă, hepatită cronică, ciroză, sindrom Gilbert și altele.
Sângele este cel mai important indicator al bunăstării organismului, spune multe despre sănătatea femeilor. Atunci când oamenii au probleme de sănătate, medicul face un consult rapid și recomandă prima dată analizele de sânge. Pe baza rezultatelor obținute, el poate avea o părere mai clară despre boală.
