Lumânărica este o plantă medicinală, bianuală, care crește pe pajiști uscate, în poieni din păduri de pini, foioase și mesteceni, în zone de cale ferată, pe câmpuri arate, pășuni, la marginea drumurilor, sau chiar pe versanți stâncoși, în zone de munte. Află în acest articol ce proprietăți are uleiul din flori de lumânărică.
Navigare rapidă în articol:
1. Lumânărica – Proprietăți și beneficii
Lumânărica este cunoscută și cu denumirea populară de lumânarea regală, floarea de aur, iarbă-torță, iarbă de foc, urechea ursului, lumânarea Mariei. Planta este fără îndoială una dintre cele mai impunătoare dintre buruienile de la marginea drumului. Are tulpina foarte înaltă, iar prin florile sale galbene, pare a fi mai mult o plantă exotică. Tulpina sa poate ajunge până la un metru și jumătate înălțime.
Lumânărica nu este o plantă pretențioasă, crește aproape în orice fel de sol. Poate fi folosită și ca plantă decorativă în grădină, este recomandat să fie sădită în plin soare.
Florile de lumânărică se recoltează în perioada înfloririi, începând cu luna iunie până în august. Ele au compuși activi și anume:
- Lipide, mucilagi, steroli, arabinogalactani, diterpene
- Substanțe saponozide, acid vanilic
- Acid p-hidroxibenzoic, acizi fenolici şi derivati.
Planta are următoarele proprietăți deosebite:
- Expectorante, hemostatice, antiinflamatoare
- Bactericide, de vindecare a rănilor, antihistaminice
- Antivirale, antispastice
- Anticonvulsivante, analgezice, calmante, sudorifice.
De la lumânărică se folosesc în scop terapeutic florile, dar și rădăcina și frunzele. Părțile plantei se întind la uscat pe coli curate de hârtie, în strat subțire. Petalele de flori uscate trebuie să fie de un galben deschis. Cele care devin moronii, nu se folosesc, trebuie aruncate.
Despre frunze se spune că au proprietăți antispasmodice, expectorante, calmante pentru tuse, răceală toracică, congestie bronșică și alergie (proprietăți antihistaminice). Frunzele conțin glucide solubile, substanțe saponine, acid tapsic, proteine, pigmenți, acid ascorbic și vitamine – tiamină, niacină și riboflavină.
Cataplasmele din frunze de lumânărică se aplică local și ajută în tratamentul umflăturilor glandulare, furunculelor, mușcăturilor de insecte, vânătăilor. Prin folosirea infuziei de frunze în apa de baie se calmează durerea reumatică.
Rădăcina de lumânărică are glicozizi piranici și glucide.
2. Ulei din flori de lumânărică
Acest preparat se realizează foarte ușor acasă. Uleiul de flori de lumânărică are proprietăți benefice pentru organism și anume:
- Reduce infecția urechii ce poate să apară din cauza gripei sau răcelii
- Ameliorează congestia căilor respiratorii superioare
- Combate infecția și durerea.
Mod de realizare a uleiului din flori de lumânărică
Pentru a face uleiul din flori de lumânărică, se folosesc următoarele ingrediente:
- În primul rând se colectează florile de lumânărică și se pun într-un borcan
- Florile se culeg timp de câteva zile, pentru că planta înflorește treptat; florile se deschid spre soare
- Se adaugă ulei de măsline peste florile din borcan, apoi se închide ermetic
- Se lasă să stea timp de 14 zile într-un loc cald și însorit
- După acest proces de infuzare, se strecoară uleiul și se păstrează într-o sticlă bine închisă.
Ulei din flori uscate de lumânărică:
- Se folosesc 3 linguri de flori uscate de lumânărică
- Se adaugă 100 ml ulei vegetal, poate fi și ulei de floarea-soarelui
- Se lasă borcanul în care s-au pus cele două îngrediente la infuzat la soare, timp de 20 de zile
- Se agită borcanul în fiecare zi, măcar o dată pe zi
- Se filtrează și se păstrează într-o sticlă închisă
- Se folosește pentru lubrifierea hemoroizilor externi, situați în afara anusului; uleiul ajută în reducerea durerii, ameliorarea inflamației, a umflării hemoroizilor și în plus, oprește sângerarea.
Acest ulei nu se folosește pentru infecții grave ale urechii, sau în cazuri de perforare a timpanului. Când apar astfel de probleme, trebuie mers de urgență la medic.
Cremă de lumânărică
Acest preparat este eficient pentru tratamentul congestiei glandulare, reduce semnificativ umflarea. Se aplică local, ori de câte ori este nevoie.
Se folosesc următoarele ingrediente:
- O parte flori de lumânărică
- O parte flori de gălbenele
- O parte flori de trifoi roșu
- Ulei de măsline
- Ceară de albine, care se dă pe răzătoare sau se topește puțin.
Se amestecă aceste ingrediente, se pun într-un recipient din sticlă și se păstrează la frigider. Se aplică pe zona umflată, unde glandele sunt inflamate și se masează ușor.
Din flori de lumânărică se realizează și un unguent care este bun pentru tratamentul rănilor, arsurilor și hemoroizilor. Se amestecă extractul fluid (obținut prin fierberea tincturii de lumânărică) într-un recipient, cu puțin unt sau ulei de palmier. Acest unguent se păstrează la rece, la frigider.
3. Infuzia din flori de lumânărică
Infuzia din florile plantei se realizează foarte ușor, astfel: se adaugă 2 lingurițe de plantă la 250 ml apă fierbinte, se lasă la infuzat timp de 10 minute, apoi se strecoară și se bea; se poate îndulci cu puțină miere. Sunt recomandate 2 căni de infuzie pe zi.
Infuzia este folosită în diferite scopuri și anume:
- Calmarea tusei convulsive, a durerilor de piept, a durerilor abdominale, de stomac
- Tratamentul indigestiei și al problemelor urinare
- Ameliorarea astmului (reducerea crizelor de astm), a simptomelor bronșitei
- Reducerea inflamației plămânior și a bronhiilor
- Dificultăți de respirație
- Reducerea crizei severe de lăcrimare
- Fluidificarea secrețiilor bronșice
- În afecțiuni hepatice
- Reducerea inflamației stomacului și a splinei.
Există 5 plante medicinale valoroase pentru sistemul respirator, dintre care face parte și lumânărica. Ceaiul din florile de lumânărică are efect emolient, stimulează secreția de mucus și protejează mucoasa. Este recomandat în cazuri de gripă și răceală.
Tinctura din lumânărică
Se realizează astfel: se pune o lingură de plantă uscată în 100 ml alcool alimentar de 70 grade, într-un borcan din sticlă și se închide ermetic; se lasă la macerat timp de 10-14 zile, agitându-se măcar o dată pe zi; se filtrează, iar apoi tinctura se păstrează într-o sticlă la frigider. Se admnistează 20 de picături, înainte de masă, de 2 ori pe zi.
Tinctura este eficientă în tratamentul afecțiunilor pulmonare, bolile aparatului respirator, tuse, bronșită, dar și în cazuri de gastrită și deranj la stomac. Are efect analgezic, poate calma durerile și infecțiile dentare.
