Coada șoricelului este o plantă perenă, vivace, folosită îndeosebi pentru eliminarea stărilor interioare dureroase. Se spune despre această plantă medicinală că are efect calmant pentru suflet, pentru stările de mânie și agresivitate, că ajută în depășirea stresului, a emoțiilor intense negative, că oferă putere în plan fizic, psihic și emoțional.
Coada șoricelului are efect benefic pentru organism, ,,trezește” la viață, oferă o stare de mulțumire, voioșie, de innoire, dinamizează, energizează, regenerează. Proprietățile acestei plante sunt calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, digestive, și se datorează substanțelor active din compoziția ei.
Dintre acestea fac parte: colina, betonicina, taninul, vitamina K, fitosterolii, vitamina E, acidul malic, acidul aconic, aminoacizii, etc. Toți acești compuși se găsesc în părțile aeriene ale acestei plante, în florile și partea superioară a tulpinei. Acestea se recoltează în luna iunie-septembrie, întotdeauna dimineața.
Se taie părțile aeriene ale plantei, la cca. 20 cm, se pun la uscat pe hârtie, în strat subțire, într-un loc uscat și bine aerisit, și apoi, produsul rezultat se depozitează în pungi de hârtie. Nu se recoltează tulpina lemnoasă care nu este acoperită cu frunze, cel mai bine este să se taie florile chiar în locul unde încep să se ramifice.
Coada șoricelului este o plantă cunoscută și cu numele de sorocină, iarbă strănutătoare, iarba oilor, crivalnic, alunel, crestatea. Are denumirea științifică Achillea millefolium și este de origine din Europa. Face parte din familia Asteraceae. Ca plantă perenă poate fi găsită pe câmpuri necultivate, în fânețe, pășuni, la marginea pădurilor, a drumurilor, în livezi.
Poate fi recunoscută ușor după aspectul ei ierbos cu inflorescențe frumos parfumate, albe sau roz. Are înălțimea de 50-70 cm, uneori chiar de 1 m. Tulpina este păroasă, iar frunzele sunt adânc divizate. În partea superioară a tulpinei sunt dispuse florile mici, albe sau roz, în capitule, ca un corimb. Perioada de înflorire este în anotimpul de vară, uneori până în luna octombrie.
Coada șoricelului este indicată în diferite afecțiuni, în creșterea poftei de mâncare, în calmarea durerilor mandibulare, în afecțiuni ale măduvei spinării, în boli ale organelor genitale, în cancer pulmonar, în tulburări circulatorii, hemoroizi care sângerează, osteoporoză, hemoragii stomacale, răceală, spasme vasculare, dureri reumatice, boli de stomac, afecțiuni ale ficatului.
Se folosește în diferite preparate medicinale, sub formă de ceai, infuzie, tinctură, ulei volatil, băi de șezut, unguent sau decoct. Infuzia din coada șoricelului este ușor de realizat și ajută în tratamentul afecțiunilor digestive. Se pune o linguriță de plantă uscată la 250 ml apă clocotită și se lasă la infuzat timp de 5-10 minute, apoi se strecoară și se bea. Acest preparat este un bun remediu pentru combaterea flatulenței, aerogastriei, colopatiei spastice, a leziunilor inflamatoare, hemoragice, ulcerative, care apar la mucoasa stomacală, la duoden, colon, faringe.
Efectul hemostatic al plantei se datorează vitaminei K și taninurilor. Infuzia este eficientă în curățarea leziunilor minore, acțiunea sa este antispastică și regeneratoare. Ceaiul din coada șoricelului are efect bun asupra măduvei spinării deoarece ajută în formarea sângelui. Datorită efectul hemostatic, ceaiul reduce hemoragiile pulmonare și ameliorează simptomele cancerului pulmonar.
O altă plantă asemănătoare este coada șoricelului de munte care are denumirea științifică Achillea moschata. Aceasta face parte tot din familia Asteraceae și are aroma foarte plăcută.
Este de origine din Europa, apare îndeosebi în Munții Alpi, la altitudini de 1500-3400 m. Coada șoricelului de munte este o plantă perenă, mai mica decât ruda ei descrisă mai sus, poate ajunge doar la înălțimea de 20 cm. Este folosită ca plantă medicinală pentru că are proprietăți de creștere a poftei de mâncare și de stimulare a digestiei. De la plantă se recoltează florile și frunzele.
Pe suprafața frunzelor sunt glande oleacee care dau o aroma specială, caracteristică acestei plante. Acest lucru face să fie utilizată la prepararea lichiorului din plante, pentru aromatizarea acestuia. În medicina populară, este folosită sub formă de preparate naturiste în tratamentul bolilor de stomac, afecțiunilor de ficat, tulburărilor intestinale, la vindecarea rănilor, anorexiei și tulburărilor nervoase.
Tinctura din flori este un preparat foarte mult folosit în Elveția. Se poate face și acasă într-un mod mai simplu, astfel: se pun florile într-un borcan din sticlă, se adaugă rachiu de fructe de 40 de grade, se închide borcanul la gură, se ține la soare 14 zile, apoi se strecoară lichidul și se păstrează într-o sticlă de culoare închisă, într-un loc răcoros.
