Plante cu proprietăți antibacteriene, considerate antibiotice naturale

0
260

Potrivit unui studiu de pe World Health Organizations, rezistența la antimicrobiene (RAM) a devenit o amenințare globală asupra sănătății, în toată lumea. Asta produce deja anual aproximativ 700.000 de decese și numărul lor este în creștere, poate ajunge până la 10 milioane în 2050, după cum spun specialiștii.

Când bacteriile sunt rezistente la anumite antibiotice, sau când infecțiile sunt grave, medicii recomandă de obicei alte antibiotice de rezervă, care ar putea ajuta în ameliorarea simptomelor. Acestea însă pot produce și multe efecte secundare, deci trebuie studiat cu atenție prospectul.

Există plante care au proprietăți în combaterea infecțiilor bacteriene și care reprezintă o alternativă la antibiotice.

Navigare rapidă în articol:

  1. Bacterii rezistente la antibiotice
  2. Plante ce cresc imunitatea organismului

1. Bacterii rezistente la antibiotice

Antibiticele sunt considerate medicamente care susțin sistemul imunitar al organismului în lupta împotriva bacteriilor (ele ajută la uciderea acestora sau la stoparea dezvoltării lor). Unele bacterii devin însă rezistente la antibiotice și în acest caz este recomandată utilizarea unor plante cu proprietăți antibiotice.

Dintre bacteriile rezistente la antibiotice fac parte și Haemophilus și Streptococcus, care pot duce la infecții grave ale urechii, ale tractului gastro-intestinal (producând simptome de diaree).

Bacteriile au capacitatea de a dezvolta noi gene de rezistență și de aceea este important de a nu utiliza greșit sau în exces antibioticele. Unii oameni iau antibiotice în caz de răceală sau gripă cauzată de virusuri, însă aceste medicamente sunt pentru combaterea bacteriilor. Prin urmare, nu are sens de luat antibiotice pentru bolile cauzate de virusuri. Utilizarea antibioticelor ar fi utilă de pildă în caz de inflamații ale plămânilor, ale vezicii urinare, amigdalelor, sau alte inflamații cauzate în principal de bacterii.

2. Plante ce cresc imunitatea organismului

Există plante medicinale care au proprietăți antibacteriene, antiseptie și care pot ajuta și în creșterea imunității corpului.

Tinctură de echinaceea angustifolia

Această plantă ajută în prevenirea răcelilor și în stimularea imunității organismului. Se administrează 15 picături diluate în puțină apă, dimineața și seara.

Tinctura ajută și în combaterea infecțiilor cu bacterii streptococice, care pot cauza faringită, sinuzită, peritonită, meningită, glomerulonefrită bacteriană acută, infecții ale tractului reproducător la femei sau infecții intestinale.

În cazuri de glomerulonefrită streptococică este eficientă și tinctura din boabe de ienupăr.

Lemn dulce

Rădăcina de lemn dulce are proprietăți antibacteriene, antiinflamatorii, neuroprotectoare, expectorante, antioxidante și antivirale. Frunzele plantei au și ele asemenea proprietăți, dar nu la fel de puternice.

Rădăcina de lemn dulce – beneficii:

  • Ajută în tratamentul infecțiilor cu bacterii, de tip Staphylococcus
  • Poate grăbi vindecarea ulcerului de gură și de stomac
  • Crește imunitatea organismului.

Din rădăcină de lemn dulce se face un ceai care:

  • Ameliorează stările de depresie și tulburările de dispoziție
  • Reduce oboseala glandelor suprarenale și tulburările emoționale
  • Are efect calmant, liniștitor, promovează un somn bun
  • Ajută la detoxifierea ficatului
  • Previne bolile și afecțiunile ce apar din cauza blocajelor emoționale
  • Reduce anxietatea și stresul.

Rădăcina de lemn dulce are multe beneficii și pentru plămâni.

Siropul de tuse din lemn dulce reduce durerile de gât, combate tusea, are efect calmant asupra membranelor mucoase iritate ale gâtului.

Planta este contraindicată în cazuri de sarcină, nivel scăzut de testosteron, hipertensiune arterială.

Citește și:  Plante medicinale - Gentiana (Gentiana clusii)

Ulei de oregano și ulei de ienupăr

Aromaterapia cu ulei de oregano și ulei de ienupăr ajută în tratamentul infecțiilor cu Acinetobacter baumannii, în eliminarea paraziților intestinali, a Candidei albicans și infecțiilor fungice de pe suprafața pielii. Inhalarea este recomandată pacienților care s-au infectat cu Acinetobacter baumannii, atunci când această bacterie a devenit rezistentă la antibiotice.

Multe dintre infecțiile spitalicești de la astfel de bacterii apar din cauza tuburilor de respirație contaminate, mai ales la cei care suferă de pneumonie. Bacteriile pătrund în organism și prin catetere contaminate, nu doar prin tuburi de respirație.

În acest caz ajută și tratamentul cu tinctură de astragalus, care susține și sistemul imunitar al organismului.

Uleiul de oregano consolidează sistemul imunitar al organismului.

Ienupăr- beneficii

Ienupărul are proprietăți antiseptice, antivirale, diuretice, digestive, hipoglicemiante. Extractul din ienupăr ajută în combaterea unor tulpini bacteriene, ca de exemplu: Acinetobacter baumannii, Brucella, Stafilococccus, Escherichia, Brevundimonas, Pseudomonas, Xanthomonas, Micrococccus luteus, Candida spp.

Uleiul de ienupăr este bun pentru piele, menține tenul curat, reduce petele de pe ten, are efect calmant și de eliminare a stresului. Acest ulei îmbunătățește funcția urinară și renală.

Uleiul esențial din ienupăr se folosește frecvent și în aromaterapie pentru combaterea infecțiilor căilor respiratorii superioare și ale sinusurilor. Uleiul esențial se poate utiliza în inhalații cu abur.

Decoctul din ienupăr ajută la curățarea și vindecarea rănilor. Pulberea din frunze de ienupăr este bună pentru răni și pentru prevenirea infecțiilor.

În Ayurveda, ienupărul este considerat un bun digestiv, diuretic, stimulant și un puternic antibacterian. Datorită acestor proprietăți, ienupărul este utilizat în cazuri de tuse, febră, boli pulmonare, leucoree, gonoree, amenoree, diabet, probleme digestive, artrită.

Există studii ale cercetătorilor care sugerează că extractul de ienupăr are efect antimicrobian ca streptomicina. Cercetătorii spun că extractul din frunze de ienupăr ajută în lupta împotriva bacteriilor rezistente la stafilococci.

Pelin dulce – plantă din familia Asteraceae

Această plantă este cunoscută și cu numele de pelin alb și are gustul foarte amar. Ceaiul de pelin se folosește în pancreatită și alte afecțiuni.

Despre pelin s-a spus că este un antiparazitar puternic, are proprietăți antimicrobiene și antibacteriene. De la pelin se folosesc părțile aeriene și florile, care au cea mai mare cantitate de artemisinină.

În medicina tradițională, pelinul dulce (care are denumirea științifică de Artemisia annua) este considerat un bun remediu mai ales pentru:

  • Reducerea infecțiilor tractului gastro-intestinal, bolilor hepatice, bolilor zonei genitale
  • Tratarea unor boli parazitare de sânge și ficat
  • Reducerea febrei prin stimularea transpirației.

Pelinul ajută și în tratamentul rănilor infectate sau a unor infecții ale piele; se aplică local, deci pentru uz extern. Este indicat și în inhalații cu abur, pentru combaterea problemelor respiratorii.

Alături de pelin se pot lua și alte suplimente alimentare pentru creșterea imunității organsmului, cum ar fi: vitamina D3, seleniu, curcumină, resveratrol.

Uleiul de pelin

Acesta are numeroase beneficii asupra sănătății:

  • Tratează gripa, răceala și amigdalita purulentă
  • Normalizează metabolismul grăsimilor scalpului
  • Vindecă seboreea și părul gras.

Pentru uz extern, uleiul de pelin ajută în tratamentul unor boli de piele, infecții, edem, arsuri și răni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.